Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Secole de-a rândul, în Europa, faimoasă în întreaga lume drept continent al culturii şi al bunului gust, parcă pentru fiecare capodoperă creată s-a plătit pe un câmp de bătălie însângerat: pentru Beethoven - la Berezina, pentru Velazquez - la Verdun, pentru Shakespeare - la Stalingrad. După şocul celui de-al Doilea Război Mondial însă, Europa s-a reinventat, devenind o forţă a prosperităţii şi a păcii.Acest succes a acţionat ca un magnet: i-a ajutat pe vecinii noştri de la est să dea jos comunismul. Prin procesul de extindere am demonstrat că vrem foarte serios o Europă întreagă şi liberă: astăzi, peste 500 de milioane de bărbaţi şi femei din 27 de democraţii trăiesc într-o singură Uniune, având aceleaşi instituţii, aceeaşi monedă, aceeaşi noţiune de justiţie. Alte ţări bat la uşa noastră.
Această excepţională aventură europeană a început exact acum 61 de ani. Şi totuşi suntem încă la început de drum, nicidecum la final. Sunt convins că, în anii care vin, putem deveni şi mai buni, putem fi chiar un exemplu motivant.
La orizont - două teste importante pentru Europa. în primul rând: să asigurăm bunăstarea cetăţenilor noştri. în al doilea rând: să extindem prosperitatea şi stabilitatea către restul lumii, începând cu zonele din propria noastră vecinătate.
De când a început criza bancară din 2008, Uniunea Europeană a evitat un colaps economic, a pus bazele pentru o creştere economică de durată şi pentru locuri de muncă şi acţionează pentru a garanta stabilitatea zonei euro, cu preţul unor eforturi imense. Gestionarea crizei datoriilor suverane în mijlocul unei furtuni izbucnite în altă parte ne-a pus la încercare fermitatea în acţiune. Miza este mare. Deciziile îndrăzneţe pe care le luăm acum determină dacă putem asigura pe viitor prosperitatea şi standardul de viaţă. Chiar dacă unele dintre economiile noastre cunosc dificultăţi, redresarea semnificativă a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă în Europa este un semn bun.
Ştiu că traversăm o perioadă care ne pune la încercare. Unii oameni şi-au pierdut locurile de muncă, alţii se confruntă cu alte dificultăţi; concurenţa economică la nivel global îşi cere preţul. Şi totuşi există şi tineri care se lansează în afaceri, femei şi bărbaţi care au iniţiative, membri ai comunităţii care se ajută între ei. Curajul şi rezistenţa de care europenii înşişi au dat dovadă pe timp de criză reprezintă cel mai bun semn al tăriei noastre.
Cât priveşte al doilea test, obiectivul cel mai important al politicii externe a Uniunii Europene îl reprezintă vecinătatea sa. Credibilitatea globală începe "aproape de casă". La est, la nord, dar şi la sud.
Trezirea la democraţie a lumii arabe clatină vechile convingeri. La fel cum acum douăzeci de ani mulţi au fost miraţi când jumătatea estică a continentului nostru şi-a răsturnat dictatorii, în prezent surpriza se manifestă faţă de evenimentele de pe malurile sudice ale Mediteranei. Este încurajator faptul că mişcările din Tunis, Cairo şi Benghazi nu au nimic de-a face cu extremismul, protestatarii au cu totul alte aspiraţii: locuri de muncă şi justiţie, un viitor în propria lor ţară. Iată de ce viziunea şi ideologia Al Qaeda au devenit irelevante - nu când Osama Bin Laden a murit, ci încă din momentul în care actul disperat al unui tânăr tunisian, Mohammed Bouazizi, din decembrie anul trecut a dat startul Primăverii arabe. Din acelaşi motiv domnia de teroare a lui Muammar Gaddafi în Libia trebuie să se încheie. Ţările UE s-au aflat în fruntea bătăliei diplomatice şi militare pentru a împiedica un măcel la Benghazi, convingându-i şi pe alţii să li se alăture.
Trebuie să admitem însă că în trecut nu am fost întotdeauna la înălţimea propriilor valori, ci am urmărit interesele stabilităţii regionale, acceptând chiar regimuri nedemocratice pentru a evita riscul unor dictaturi fanatice. Trezirea s-a petrecut când tineretul arab a îmbrăţişat valorile universale ale libertăţii şi democraţiei. Europa va sprijini de acum toţi paşii în direcţia transformării democratice şi a reformelor economice în beneficiul poporului. Dorim ca ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu să prospere. Comerţul şi investiţiile pot contribui la crearea unui mediu favorabil spiritului antreprenorial liber, şi nu a unui capitalism bazat pe nepotism. Din Algeria până în Yemen, tinerii ar trebui să-şi poată construi un viitor în propriile lor ţări.
Pentru a răspunde acestor două teste - în interiorul şi în afara frontierelor noastre - Uniunea Europeană trebuie să îşi consolideze capacităţile şi capabilităţile. Pe hârtie ţările Uniunii Europene au tot ce le trebuie. Piaţa noastră şi libertatea de mişcare pentru cetăţeni oferă oportunităţi imense, însă multe dintre acestea aşteaptă încă să fie valorificate. Ca bloc economic ne bucurăm de o mare influenţă în străinătate. Combinate, noul serviciu diplomatic european şi cele 27 de servicii diplomatice naţionale posedă o experienţă şi o expertiză de neegalat. Şi chiar în chestiuni militare avem un potenţial real dacă dorim acest lucru. Pentru a transforma virtualitatea în realitate, trebuie ca toţi actorii şi toate instrumentele să acţioneze împreună. Mai mult decât oricând, în cadrul Consiliului European, cei 27 de şefi de stat şi de guvern fac exact acest lucru.
Sunt ferm convins că Uniunea Europeană poate să treacă aceste două teste, păstrând pentru bătrânul dar energicul nostru continent statutul de cel mai bun loc de trai din lume. Ca orice altceva în cadrul Uniunii noastre, acest lucru nu se va întâmpla peste noapte, ci pas cu pas. Sau, aşa cum a afirmat Schuman la 9 mai 1950: "Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt”.
Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European
