Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multinaţionalele au evitat să plătească impozite de miliarde de euro refugiindu-se în paradisul fiscal Luxembourg condus de fostul premier Jean-Claude Juncker, noul preşedinte al CE
Demisia Preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker este cerută din ce în ce mai des pe fondul uriaşului scandal LuxLeaks privind multiple operaţiuni de evaziune fiscală din timpul mandatelor sale de premier al Luxemburgului. Începând din 1995, Juncker a fost timp de 18 ani premierul Luxemburgului, perioadă în care cetăţenii acestui micuţ stat au devenit cei mai bogaţi din lume, după cei din Qatar. Bunăstarea în acest paradis fiscal a fost adusă de secretul bancar pe model elveţian şi schemele de evaziune fiscală oblăduite de guvernul condus de Juncker, scrie presa internaţională.
Demisia Preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker este cerută din ce în ce mai des pe fondul uriaşului scandal LuxLeaks privind multiple operaţiuni de evaziune fiscală din timpul mandatelor sale de premier al Luxemburgului. Începând din 1995, Juncker a fost timp de 18 ani premierul Luxemburgului, perioadă în care cetăţenii acestui micuţ stat au devenit cei mai bogaţi din lume, după cei din Qatar. Bunăstarea în acest paradis fiscal a fost adusă de secretul bancar pe model elveţian şi schemele de evaziune fiscală oblăduite de guvernul condus de Juncker, scrie presa internaţională.
Scandalul a pornit de la o investigaţie jurnalistică comună a 40 de publicaţii internaţionale reunite în International Consortium of Investigative Journalists. Ancheta publicată săptămâna trecută, a arătat că 343 de companii au înfiinţat structuri financiare complexe pentru a “optimiza” costurile cu taxele, adică pentru a plăti cât mai puţine taxe posibil. Jurnaliştii au publicat documente privind aproximativ 550 de acorduri fiscale cu Luxemburg din perioada 2002 – 2010. Aranjamentele fiscale au favorizat multinaţionale precum AXA, BNP Paribas, BPCE, Crédit Agricole, grupul Rothschild, Apple, Amazon, Pepsi, Heinz, Verizon sau AIG, scopul acestora fiind reducerea impozitelor. Multinaţionalele au evitat astfel plata a miliarde de euro, a arătat ancheta jurnalistică.
Comisia Europeană a iniţiat investigaţii referitoare la acordurile fiscale anticipate aplicate în Luxemburg. Lui Junker i se reproşează că s-a limitat la a declara că nu va interveni în ancheta CE, chiar dacă poziţia ocupată în fruntea organismului care investighează practici pe care el le-a supervizat ca premier reprezintă un conflict de interese. Cei mai vehemenţi au fost politicienii britanici care au cerut anchetarea directă a preşedintelui Comisiei Europene. Ministrul muncii şi al pensiilor, Iain Duncan Smith, a declarat că executivul comunitar “nu ar trebui să se teamă să investigheze propriii membri” şi a cerut “transparenţă totală”, iar preşedintele Partidului Conservator, Grant Shapps, a subliniat că este foarte important ca executivul european să se implice în clarificarea acestui subiect.
Practica acordurilor fiscale anticipate, legală şi aplicată inclusiv de alte ţări, permite unei companii să solicite în avans informaţii despre modul în care situaţia sa va fi abordată de administraţia fiscală a unui stat, în scopul obţinerii de garanţii juridice şi al optimizării sistemului de impozitare. “Companiile multinaţionale se bazează pe regulile fiscale flexibile din Luxemburg, dar profită şi de lipsa reglementărilor la nivel internaţional pentru a transfera profituri care să evite impozitarea sau să beneficieze de reduceri fiscale”, comentează Le Monde. Numărul companiilor care şi-au mutat afacerile în Luxembourg pentru a beneficia de tratament preferenţial a crescut iar bugetele statelor au fost păgubite astfel de plata a miliarde de euro reprezentând taxe şi impozite.
Junker: “Nu îmi cer scuze pentru ce am putut face pentru ţara mea”
În replică, Juncker a spus că tot ce s-a făcut în Luxemburg a fost conform cu regulile naţionale şi internaţionale, recunoscând totuşi că aceste acorduri au eludat “justiţia fiscală” şi “normele etice şi morale”. Juncker a refuzat ferm să fie prezentat drept “prietenul marilor capitaluri”.
El a reiterat că practica “declaraţiei anticipate”, care permite unei companii să întrebe în avans cum va fi tratată situaţia sa de administraţia fiscală a unei ţări pentru a plăti cele mai mici taxe posibile, este răspândită în Uniunea Europeană.
“Nu-mi cer scuze pentru ce am putut face pentru ţara mea”, a spus Juncker. Însă “nu am dat niciodată instrucţiuni în legătură cu vreun dosar”, a dat el asigurări, precizând că administraţia fiscală acţionează în mod independent în Marele Ducat.
Juncker a afirmat că nu va interveni în anchetele în desfăşurare ale Comisiei privind practicile fiscale ale mai multor ţări, printre care şi Luxemburg. “Dacă aş face-o, aş pierde întreaga credibilitate ca preşedinte al Comisiei”, a spus el.
Aceste anchete sunt în responsabilitatea comisarul însărcinat cu probleme de concurenţă, Margrethe Vestager. Ea “acţionează liber”, iar “Comisia îşi va face treaba”, a afirmat el.
Întrebat de un ziarist cum intenţionează să restabilească încrederea în capacitatea sa de a conduce Comisia Europeană dată fiind importanţa pe care a căpătat-o tema evaziunii fiscale, Juncker a răspuns laconic: “Am decis în Europa să luptăm împotriva evaziunii fiscale. Este unul dintre principalele puncte pe care le-am ridicat în faţa Parlamentului European înainte de a fi ales preşedinte al Comisiei Europene”. El a anunţat că va propune o lege europeană care să prevadă un schimb automat de informaţii în privinţa acordurilor fiscale cu companiile.
