Cum s-a jucat soarta cu atât de experimentatul pilot Adrian Iovan! A condus avioane de ultimă generaţie cu sute de călători la bord, a strâns zeci de mii de ore de zbor şi nu a fost personajul niciunui moment de prăbuşire. Dar parcă destinul a început să-i joace feste o dată ce s-a apropiat de pensie. Şi soarta a început să-i fie păguboasă. Până la urmă chiar acel bărbat formidabil şi medic providenţial, Zamfir, a afirmat că rămânerea lor în viaţă se datorează măiestriei pilotului pensionar Iovan. Într-un astfel de moment, pe tăişul cuţitului în care este mai aproape moartea decât viaţa, dacă nu erau manevrele inspirate ale lui Iovan, avionul se putea prăbuşi, se putea fărâma, putea lua foc şi toţi cei prezenţi în avion aveau acum cruci. Dar Iovan a găsit rezolvări de excepţie şi a reuşit să aducă avionul în stare de aterizare forţată, în primul moment al contactului cu brazii şi cu pământul neexistând nici un mort.
Şi-a aşteptat moartea, prins în menghina carlingii
Abia mai apoi cel pe care moartea şi-a aşternut pelerina ticăloasă a fost chiar pilotul erou Iovan. Prins în menghina fiarelor carlingii turtite, el a fost conştient peste o oră, dar celălalt erou, Zamfir, medicul, n-a putut să-l scoată şi nici să-l menţină medical în viaţă. Pe lângă durerile rănilor şi fracturilor, cu ficatul rupt, dar fără hemoragii interne importante, pilotul a trecut şi prin chinurile aşteptării morţii, pierzând tot timpul din speranţa că vor veni repede salvatorii. Şi să nu uităm de hachiţele destinului, care l-au întors şi pe faţă şi pe dos pe pilotul Iovan, să amintim eşecul iubirii lui când, după o nuntă fastuoasă cu armăsari albi, soţia l-a părăsit. O soţie căreia i-a arătat temperatura inimii inclusiv prin împuşcarea hoţului pe care el l-a văzut ca pericol pentru viaţa nevestei. Rămas singur, vizitându-şi din când în când băieţelul, echilibrul sentimentelor lui Iovan a derapat. Cu nervii întinşi la maximum, a împuşcat un căţel al nimănui şi a fost rănit de vecini, care i-au reproşat pedepsirea nedreaptă a bietului animal. Această tragedie are şi superbi eroi. Studenta cu nume atât de românesc şi luminos, Aura Ion, care îndrăgostită de meserie a făcut voluntariat, pierzându-şi viaţa şi o carieră mai mult ca sigur superbă. Eroi mai sunt şi cei patru săteni care coborau din creierul munţilor ducând-o pe studentă într-o pătură, eroi sunt şi cei 200-300 de localnici care au scotocit prin zăpadă, prin desişuri şi prin ceaţă pentru a salva pasagerii izbiţi de accident. Erou teribil este şi această mândreţe de bărbat şi medic, doctorul Radu Zamfir, cel care a uitat de sine şi a alinat durerile celorlalţi, medici şi pilot, ţinându-i în supravieţuire de la focul pus rucsacului ca să-i încălzească până la respiraţia gură la gură.