“IA. Poartă spre infinit”, un proiect cultural realizat de Galeria de Artă şi Design Galateca, aflat sub înaltul patronaj al E.S. Dna. Ulla Väistö, Ambasador al Finlandei în România şi inspirat de comunitatea La Blouse Roumaine. O expoziţie excepţională deschisă la 12 iunie la Galateca unde, timp de o lună, vor izvorî poveşti neştiute ... Istorisiri care aduc în lumina prezentului frumuseţea IEI de odinioară, cu toată strălucirea ei ...
IA nu este un simplu element de port. IA este pecete identitară, arhetip vestimentar al femeii acestor locuri, înseamnă conectare cu trecutul, cu viitorul şi, totodată, prin limbajul universal al semnelor ei, cu comunităţile tradiţionale ale lumii... Dacă aveţi o ie a cărei poveste vreţi să o împărtăşiţi, puteţi să trimiteţi povestea pe adresa de e-mail iaestitu@gmail.com.
Una dintre iile expuse la Galeria de Artă şi Design Galateca îi aparţine Ioanei Corduneanu, arhitect, fondator Semne Cusute. Care este povestea acestei splendide piese de port tradiţional? Iată ce spune Ioana Corduneanu: “Mi-a spus cineva, odată, că: «din toate personajele de poveste, tu eşti ca “fata moşului'». Da, fata care nu se teme să se murdărească curăţând fântâna şi cuptorul. Cea care nu se teme să hrănească lighioanele. Şi care, în final, alege lada de zestre cea mai mică şi mai ponosită. Aşa îmi aleg şi iile. Vechi, rupte, ponosite – nu splendoare caut la ele. Eu caut să învăţ ceva nou. Fiecare ie a mea este o lecţie: de pragmatism, de eficienţă, de optimizare, de design, de croială. Totuşi, trebuie să învăţăm măcar prima lecţie şi despre FAST. Iar această ie de Argeş, (aflată în expoziţie) puternică, tare, este pentru acele momente în care trebuie să ne fălim. Argeşul, Curtea de Argeş, rămâne, pentru totdeauna, capitala de legendă. Pe Argeş în jos, pe un mal frumos ... Domnitorul şi arhitectul care au vrut să fie mai presus. Aşa că pe ea am îmbrăcat-o atunci când m-am dus la primul eveniment organizat de echipa DESIGNIST. Dragă ie, i-am zis, hai să-ţi fac cunoştinţă cu designul românesc de azi şi de mâine. Am copt o tava de poale'n brâu, am îmbrăcat ia şi fota vişinie, ţesută în patru iţe şi înnobilată cu fir - şi m-am dus să impresionez, să încurajez şi să-i îndulcesc pe tinerii designeri români. A fost o seară de pomină, înainte de Crăciunul lui 2012.”
Într-o vitrină, în expoziţia de la Galateca, arh. Ioana Corduneanu a aşezat o ie în lucru. Asemenea unui joc de reconstituire a unui întreg din fragmente decupate, o ie îşi conturează povestea, cuprinzând în firele sale fermecate ecouri de demult. IA Ioanei Corduneanu pe care aşează motive tradiţionale specifice zonei în care s-a născut. “Eroul a murit. Dar povestea continuă, pentru că fata atinge rana cu trei smicele de măr dulce. Stropeşte cu apă moartă şi rana se vindecă, apoi stropeşte cu apa vie, ce readuce viaţa. Eroul renaşte ca un om nou. Viaţa nu are cum să apară şi să reziste într-un mediu arid, sterp.
Apa vie, apa moartă; ape curgătoare, ape stătătoare; râuri, salbă de lacuri: Bucureştiul le-a avut pe toate. Din neolitic au ajuns la noi. Zeiţa de la Vidra şi dovezi ale culturilor Dudeşti, Boian şi Gumelniţa. Bucureştiul a crescut pe o mlaştină, cel mai fertil pământ al nostru. Aici m-am născut şi eu”, spune Ioana Corduneanu, apoi explică: “Pasul acului, dinamic, precum şuvoaiele şi picăturile de apă, desenează valuri şi vârtejuri, împlinind contururi ovoidale. Şerpi, meandre, flori, lucire de mătase, fluturi ce sclipesc în lumină şi râd la soare; tot Ilfovul, cu bogăţia, abundenţa şi aglomeraţia lui – vor fi pe IA MEA. O grădină fantastică şi proaspată de idei şi oameni care vin aici cu speranţa de a renaşte ca nişte eroi noi. Bucureşti, te iubesc! Şi de-asta îţi cos o ie!”.