Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu pensiile decente ale celor 300 de foşti diplomaţi încă în viaţă sunt o problemă şi povară pentru sistemul de pensii din România; ci pensiile impostorilor care se pitesc după diplomaţi, beneficiază abuziv de prevederi legale ambigui, neclare, în tăcerea unei duzine de foşti diplomaţi care au într-adevăr "pensii nesimţite”. Împreună ei ocultează adevărul cu făţărnicie. Iată-l cum arată, nediplomatic, acest adevăr:
Potrivit unor surse din evidenţele Ministerului Muncii rezultă că de legea în vigoare, (nr.594/2003 cu modificările şi completările ulterioare), prezumată să reglementeze pensia de serviciu a foştilor diplomaţi beneficiază actualmente 12.330 de persoane; în condiţiile în care pensionari foşti diplomaţi mai sunt în viaţă mai puţini de 300! De necrezut, dar adevărat! Menită să satisfacă cererea legitimă a diplomaţilor de a nu fi decuplaţi de celelalte categorii socio-profesionale cu statut aparte, legea a devenit un panaceu pentru recompensarea clientelei politice a tuturor guvernărilor ce s-au perindat de la adoptarea legii; indiferent de culoarea politică. Cine sunt cei peste 12.000 de beneficiari nediplomaţi de prevederile legii, care "s-au lipit" de cei 300 de beneficiari foşti diplomaţi? Ei sunt: foşti funcţionari, personal administrativ şi financiar contabil din MAE, MCE şi un număr de alte ministere, funcţionari având ca îndeletniciri în ultimii ani de muncă: şefi de cabinete ministeriale, lucrători în serviciile de Protocol şi Relaţii publice; pe scurt, clientela politică mai modestă din zona funcţionărimii. Această clientelă politică era mai dificil de introdus sub căciula celorlalte legi speciale de pensionare, întrucât ca profesie, nu au fost ofiţeri în armată sau poliţie, nici judecători sau procurori, nici agenţi în serviciile secrete sau speciale. Şi atunci au fost înghesuiţi cu toptanul sub pălăria legii speciale ce reglementează pensia foştilor diplomaţi, iar aceştia din urmă au fost împinşi în faţă. Uite aşa, vorba lui "conu Iancu", peste 12.000 de "persoane importante, nu spun cine", au înecat la confuzie pe cei mai puţin de 300 de pensionari, foşti diplomaţi. N-a fost "o mică ciupeală" oarecare, ci o operaţiune clientelară în stil mare. Criza economică provoacă acum momente de adevăr. Când s-a adoptat legea erau bani la buget, acum visteria este goală!
Pensionarii foşti diplomaţi autentici protestează molo, molo. O duzină dintre ei "băieţi orientaţi" au primit prin calcule dibace, discriminatorii, vecine cu şolticăria, pensii nesimţite, (unii aproape 10.000 de roni pe lună, câţiva chiar peste această sumă, pensii ce şochează pe orice om cu venituri modeste din ţara asta). În proiectul de lege supus dezbaterii publice figurează cu crăticioară separată pensionarii beneficiari de legi speciale din armată, poliţie, servicii speciale şi justiţie. Diplomaţii au fost lăsaţi pe dinafară; vor fi singurii trimişi la oala generală. Şi cu o strâmbă dreptate li se va recalcula pensia prin raportare la salariile mici, nerelevante avute cândva în centrala MAE. Aceasta este situaţia reală, prezentată factual, cinstit; nu cea eronată, vehiculată de o parte a mass-mediei mercenare, prezentând o situaţie deliberat încâlcită, aparent secretoasă, stigmatizând pe diplomaţi cu ostilitate. Diplomaţii de azi vor fi mâine pensionari. Dar pe MAE se pare că nu se poate conta. Domnul ministru Baconschi a aprobat fără vreo observaţie proiectul legii. N-a sprijinit demersurile ca diplomaţii să nu fie decuplaţi de ceilalţi pensionari cu statut aparte menţionaţi.
În vederea eliminării abuzurilor şi nediscriminarea foştilor diplomaţi, acum pensionari în vârstă înaintaţi sunt de acord că vremurile sunt grele şi sunt gata să facă o propunere de compromis; într-o viziune integrată a sistemului de pensii publice, ar putea fi înscrise în proiectul legii şi luate măsuri concrete:
1. Nici o pensie a foştilor diplomaţi (beneficiari ai pensiei de serviciu), să nu depăşească salariul de ambasador în activitate în centrala MAE; este un salariu mic, sporurile sunt importante. Iar în jos, o echivalare grad, cu grad. Cum anume, cu ce instrumentar juridic, rămâne la aprecierea Guvernului, dar una din metodele mai puţin vulnerabile juridic ar fi: recalcularea să însemne impozitarea cu 95 % a părţii din pensie ce depăşeşte pragul.
2. Să se limiteze aplicarea noii reglementări doar la foştii diplomaţi, în înţelesul "stricto sensu": au avut grad diplomatic în MAE. Doar la cei actualmente în plată.
Pensia astfel calculată respectă principiile morale şi legale, precum şi practica europeană în materie, excluzând, totodată, existenţa unor pensii "nesimţite". Ca sumă totală, pentru cei 300 de pensionari foşti diplomaţi s-ar plăti o sumă nesemnificativă, foarte mică faţă de suma actuală. Nu este drept şi nici moral ca dintre toate categoriile socio-profesionale cu înaltă calificare, doar diplomaţii să fie discriminaţi şi în sărăcie aruncaţi (pentru că la o recalculare după normele generale aplicată la salariile mici avute în centrală - adeseori artificiale - ei ar fi drastic penalizaţi). În cadrul viitoarei legi care va reglementa sistemul unitar de pensii publice, cum se vor găsi soluţii pentru foştii angajaţi din armată, poliţie, justiţie şi servicii speciale de tot felul este legitim şi normal să se găsească o soluţie decentă şi pentru pensia foştilor diplomaţi. Argumente factuale şi juridice pot fi găsite în Memorandum-ul "Asociaţiei ambasadorilor şi diplomaţilor de carieră", pe care îl cunoaşteţi, fiind deja difuzat. Să mai reamintesc că statul român nu a plătit niciodată contribuţii la asigurări sociale pentru diplomaţi la nivelul salariilor plătite acestora în valută când erau la post în străinătate, ci la salariile calculate fictiv în lei, în ţară, mult mai mici şi blocate? Aceasta conduce, potrivit modului de calcul propus, la pensii foarte mici. Cu ce sunt de vină diplomaţii? De ce trebuie să fie penalizaţi ei pentru că statul a făcut economii la fondul de pensii? Dar de contribuţia de 2% plătită în valută de ce s-a uitat? Să mai reamintesc că scoaterea la pensie a diplomaţilor s-a făcut cu nedreptăţi şi anomalii de necrezut, ca de exemplu: şefii de la departamentul administrativ şi financiar din MAE deşi nu sunt diplomaţi au ieşit cu pensii duble faţă de un ministru plenipotenţiar; cu pensii mai mari decat duble au ieşit şi diplomaţii care lucrau în centrală, faţă de cei care atunci când au fost pensionaţi erau la post în străinătate; fostul ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu când a dispus scoaterea forţată la pensie în anul 2005 a unui mare număr de diplomaţi nu a catadixit să dea mârşavei operaţiuni nici măcar aparenţa unui simulacru de dreptate. A scos alegând "a la carte" pe cine a vrut! Să mai reamintesc faptul că rigorile şi incompatibilităţile ce se aplică diplomaţilor sunt dintre cele mai dure din câte există? Că însoţitorilor/soţiilor viaţa le-a fost profund afectată, iar pensia le-a fost drastic diminuată? Că reprezentarea externă a statului comportă expunere la factorii moderni de risc: terorism, atentate, răpiri, luări ca ostatici, la care se adaugă condiţiile speciale de muncă şi viaţă?
Sentinţa guvernării Boc este brutală, nedreaptă şi nemeritată. Anularea pensiei de serviciu sub pragul decenţei pentru cei 300 diplomaţi care sunt în prezent pensionari i-ar condamna pe aceştia la un sfârşit literalmente în mizerie. Solicităm iniţiatorilor proiectului de lege mai multă bună credinţă faţă de foştii diplomaţi; nu este drept şi nu le face cinste politica de a ne stigmatiza pe noi, cei 300 de diplomaţi pensionari deveniţi paratrăsnet pentru nemulţumirile populare, ciuca măciucii şi pretinsa cauză a colapsului sistemului actual de pensii; este incorectă, nedemnă, nemeritată şi contra-productivă această abordare ce învrăjbeşte şi asmute unele categorii socio-profesionale împotriva altora. Iar cei cu pensii mici par a dori "să moară capra vecinului, sau mai bine, să moară vecinul sa-i iau capra"; inconştienţi, întrucât din ce se va lua de la cei cu pensii mari nu va ajunge nimic la cei cu pensii modeste şi mici. Mai grav, chiar şi pensiile mici vor mai fi jumulite. Iar din pensiile mici oricât de puţin se ia doare mai rău decât diminuarea pensiilor mari.
Propunerea noastră, a unor diplomaţi de a ne auto-diminua drastic cuantumul pensiei (subliniem, cuantum legal stabilit şi devenit drept câştigat, ce poate fi în justiţie apărat) o facem pentru faptul că în această tulburătoare perioadă din istoria poporului nostru, ca şi de-alungul întregii noastre vieţi profesionale, am fost şi suntem patrioţi, ne iubim ţara şi neamul, ce trec printr-o perioadă grea; în aceste condiţii considerăm că solidaritatea noastră în numele valorilor sfinte, ce le-am preţuit şi slujit cu credinţă adâncă o viaţă de om, este firească.
Să fie însă limpede că nu din cauza diplomaţilor este visteria goală; nu ne asumăm nici o vină şi nici vreo complezenţă pentru jefuirea sistematică a ţării - mai ales în ultimii 20 de ani - pentru privatizările frauduloase (pe câţiva arginţi ce s-au evaporat şi de care ţara şi poporul nu au profitat), vânzarea mult sub preţul cinstit a avuţiilor ţării către hrăpăreţi români şi străini contra comisioane grase, obligarea sub ameninţarea spectrului foamei de a pleca în lume unde vede cu ochii a unei bune părţi a forţei de muncă ce nu mai cotizează la sistemul de pensii, pentru licitaţiile trucate, retrocedările aranjate, administrarea prădalnică, cangrenată de o corupţie sistemică, generalizată a banului public: nici un corupt mai acătării nu a fost sancţionat, nici o îmbogăţire fără just temei nu a fost sancţionată, nici o avere dobândită ilicit nu a fost confiscată alimentând astfel bugetul! Oligarhia post revoluţionară creată este tot mai îmbuibată! La fel pentru mafiile economice care se comportă cu impunitate - de la "băieţii deştepţi" care ne ard în domeniul energiei, trecând prin mafia imobiliară, până la "regii asfaltului" care fac şi întreţin drumuri mizerabile, dar ne jecmănesc cu tarife exorbitante faţă de cele din alte ţări - pentru inechităţile, incuria şi proasta guvernare a mai tuturor guvernărilor de după 1989.
Jaful şi ticăloşirea, cârdăşia dintre românul comprador cu străinul pidosnic investitor puşi pe căpătuială rapidă în dauna oamenilor cinstiţi, distrugerea fibrei sănătoase de simţire patriotică şi morală a multor persoane devenite neoameni în societatea românească de astăzi sunt între cauzele reale ale secătuirii resurselor economico-financiare, alături de incapacitatea manifestă a puterii de a scoate ţara din criză, golirea visteriei prin cheltuieli luxuriante nejustificate, visterie spre care acum încearcă să atragă resurse cu japca, luând pielea şi de pe viu şi de pe mort, de pe sănătos, de pe bolnav, de pe handicapat, turtind sub un noian de biruri, impozite şi taxe pe nevoiaşi, precum şi pe cei cu venituri modeste, politică tipică pentru o guvernare de bogaţi în favoarea bogaţilor; criza tentaculară şi lipsa încrederii că guvernanţii ştiu încotro duc ţara sunt cauzele reale ale colapsului economic. Nu pensiile ce ar deveni decente (cum spuneam, suma lor ar fi foarte mică, nesemnificativă) ale 300 foşti diplomaţi, bătrâni şi bolnavi, care se sting unul după altul de boli şi durere muţi, de nimeni ştiuţi sunt problema! Ţara a ajuns coada cozii în Europa la toţi parametrii care contează, dar nu diplomaţii ei au dus-o de râpă; dimpotrivă, ei s-au dovedit buni profesionişti. Atunci de ce sunt făcuţi ţapi ispăşitori?
Evident, îndreptarea nedreptăţii se poate, doar dacă se vrea!
Ministru-plenipotenţiar Romulus Pătru Bena,
fost Consul General al României la Montreal şi Marsilia.
Bucureşti, 2 martie, 2010.
Post Scriptum.
-Ar fi regretabil ca o poziţie nereceptivă faţă de cererea legitimă a foştilor diplomaţi de a nu fi discriminaţi comparativ cu alte profesii cu statut aparte, să fie ignorată de cei în drept să o soluţioneze. Oare cine este interesat să-i împingă pe foştii diplomaţi să-şi caute dreptatea în instanţele judecătoreşti naţionale şi CEDO? Principiile respectării drepturilor câştigate, al neretroactivităţii legilor, principiile inscrise în Constituţie, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a CEDO pledează în favoarea acordării unei pensii decente foştilor diplomaţi; cele două măsuri propuse ar constitui o soluţie echitabilă, mai ales în condiţiile actuale de criză. Puterea politică ce ne dispreţuieşte noi o denunţăm pentru partizanat şi nepăsare. În nici o ţară din lume - a fortiorii în cele membre UE - diplomaţii pensionari nu sunt împinşi în sărăcie şi neagră mizerie în comparaţie cu forţele de represiune. La noi acestea din urmă sunt curtate şi singurele de la regula generală, exceptate.
- Până în prezent cei în drept să hotărască soarta pensiei foştilor diplomaţi i-au ignorat; nimeni, la nici un nivel nu i-a consultat.
- Mass-media la fel a procedat! A organizat zeci de emisiuni pe tema legii pensiilor în care foştii diplomaţi au fost forfecaţi, judecaţi, stigmatizaţi, puşi la stâlpul infamiei, pensiile lor considerate "nesimţite" etc. Dar nici un fost diplomat nu a fost invitat la emisiuni, nu a fost intrebat, ascultat dacă are ceva de spus. Comportarea mass-mediei faţă de Corpul diplomatic şi consular, faţă de diplomaţi în general este ca faţă de nişte ciumaţi care trebuie riguros evitaţi. Impotriva noastră s-a organizat o conspiraţie a tăcerii şi ignorării greu de explicat. Pe cine oare am deranjat şi deranjăm în continuare de suntem astfel trataţi?
- Este un dispreţ generalizat, contraproductiv şi nemeritat din partea "establishementului"! Nu numai a celui din zona puterii, ci şi a aceluia din mass-media.
"Partenerul social", foştii diplomaţi care sunt direct vizaţi de ce nu sunt consultaţi? Cică proiectul noii legi a fost supus "dezbaterii publice" înainte de a fi trimis Parlamentului! Dar noi nu am fost primiţi nicăeri, iar în mass-media nu ni s-a dat nici o şansă de a ne pleda cauza. Cu cine în comitete şi comisii se discută soarta foştilor diplomaţi? Că noi suntem ocoliţi deliberat, iar apoi se pretinde că "factorii sociali au fost consultaţi"!
Îmi asum analiza şi propunerile de mai sus, (sunt mulţi alţi foşti diplomaţi care gândesc la fel).
