ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ/Miliarde de tone de gheaţă, topite la poli în ultimii ani

Peste 2.000 de miliarde de tone de gheaţă din zone de uscat din Groenlanda, Antarctica şi Alaska s-au topit din 2003 până în prezent, conform unor noi date obţinute de sateliţi ai NASA, fenomen care confirmă procesul de încălzire la scară globală, informează AP.

Mai mult de jumătate din volumul de gheaţă topită din zonele polare de uscat în ultimii cinci ani s-a produs în Groenlanda, conform măsurătorilor masei de gheaţă realizate de satelitul GRACE. NASA va prezenta pe larg aceste noi date astăzi, cu ocazia conferinţei Uniunii Americane de Geofizică din San Francisco. Scott Luthcke a mai precizat că din 2003, când sateliţii NASA au început să efectueze aceste măsurători, Alaska a pierdut peste 400 de miliarde de tone de gheaţă. Spre deosebire de topirea banchizelor polare, topirea gheţurilor de pe suprafeţe de uscat nu provoacă o creştere substanţială a nivelului mărilor şi oceanelor. Astfel, topirea gheţurilor din zonele de uscat din Antarctica, Alaska şi Groenlanda din ultimii cinci ani nu a provocat decât o creştere cu 0,5 centimetri a nivelului oceanului planetar.

STUDII
Cercetătorii care studiază gheaţa banchizelor polare vor anunţa, de asemenea, în cadrul aceleiaşi conferinţe, faptul că anumite zone din nordul Peninsulei Alaska au fost cu 9 până la 10 grade Celsius mai calde în această toamnă, un puternic indicator al fenomenului de amplificare arctică, rezultat la rândul său al procesului de încălzire globală. Acest fenomen se produce atunci când zona arctică se încălzeşte foarte rapid. Pe măsură ce gheaţa banchizelor se topeşte, apele din zonele arctice absorb mai multă căldură de la soare, căldură ce altfel ar fi fost reflectată de gheaţă. Această căldură absorbită este eliberată în atmosferă la venirea toamnei, şi astfel s-a ajuns ca în Alaska temperaturile de toamnă din aceşti ultimi ani să fie cu 6 până la 10 grade mai ridicate decât în anii ’80, conform lui Julienne Stroeve, de la Centrul Naţional pentru Zăpadă şi Gheaţă din Boulder, Colorado (National Snow and Ice Data Center). Alte două studii ce vor fi prezentate la această conferinţă atrag atenţia asupra emisiilor de metan în atmosferă din cauza topirii gheţurilor (metanul fiind un gaz cu efect de seră extrem de puternic). Unul dintre studii demonstrează că topirea banchizelor duce la încălzirea apei, care la rândul său atrage încălzirea permafrostului din zonele de coastă din Alaska şi Siberia şi elimină în atmosferă metan. Cel de-al doilea studiu susţine că pe fundul unor lacuri şi al mării se află depozite chiar şi mai mari de metan, iar acesta începe să iasă spre suprafaţă într-un volum alarmant, amplificând fenomenul încălzirii globale.