Mănăstire într-o ureche, ghici Bode ce-i?

Un popă neprimit la slujbe din cauză de fonfăit umblă cu cădelniţa pe la uşile instituţiilor publice. Este trimis cu un bileţel în piept – ajutaţi un post sărman – care reuşeşte să-i înmoaie pe cei slabi de înger. Dacă nu merge cu mila, slinosul dezbrăcat de sutană devine obraznic: mârâie, râgâie, scuipă, ameninţă. Doar, doar va scoate ceva bănuţi de pus în cutia milei goală după ce a fugit mogulică din Ploieşti cu banii. Toată lumea din Cluj îl ştie pe bagabont – pe  mulţi i-a păcălit, pe mulţi i-a şantajat. A tulit-o la Bucureşti şi s-a aciuat ca băiat bun de curăţat haznale la cabinetul altui mirat din naştere – paraşutat din Zalău ca ministru la Economie. Bode ministru l-a trimis pe lătrător chiar în consilii de administraţie la companii serioase; noroc că i-au alungat vremurile de acolo şi pe slugă, şi pe stăpân. După ce şi-a făcut arhivă din hârtiile aruncate la coşul de gunoi la minister, Silvică voce mică face dosare la politicieni. Mai nou l-au reactivat interesele lui Bode ascuns cu  căţel şi purcel, plus muiere, pe la Electrica din Cluj. Pentru o para chioară, ce nu face trepăduşul gângăvit?  Toarnă ­ pac la războiu – pe oricine. Cu o lesă nouă mai strâmtă, s-ar putea să-i rămână limba pe afară, ca la maidanezii alungaţi.
Silvică, marş în coteţul lui Bode!