Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum câteva zile, în timp ce mă uitam la tv, am avut un atac de panică serios. După ce mi-am regăsit respiraţia am înţeles că sursa erau vocile certăreţe de pe ecran generatoare de catastrofe proporţionale cu un rating bolnav.
Acum câteva zile, în timp ce mă uitam la tv, am avut un atac de panică serios. După ce mi-am regăsit respiraţia am înţeles că sursa erau vocile certăreţe de pe ecran generatoare de catastrofe proporţionale cu un rating bolnav.
Am renunţat de mult să caut răspunsuri concrete la această stare de comă morală în care ne aflăm, singura flacără care mai pâlpâie timid, ca un mic opaiţ de speranţă, fiind aceea pe care mi-am bazat toată existenţa: mesajul despre dragoste din epistola Apostolului Pavel către Corinteni. Acum, în anul de graţie 2008, mă întreb cine ar putea genera dragostea vindecătoare la scară naţională. Mă gândesc de multe ori la un cântec al lui Leonard Cohen care spune că şi prin asfaltul spart al cartierelor sărace reuşeşte să crească totuşi o floare sau un fir de iarbă şi aplaud orice gest care ocroteşte viaţa, oricât de modest ar fi el. Mă gândesc des la aceste lucruri, mă gândeam la ele şi când Mona Nicolici m-a invitat să particip la o emisiune în care diverse organizaţii umanitare urmau să îşi prezinte proiectele, iar telespectatorii să primească astfel în casele lor şi oameni ale căror valori nu induc atacuri de panică. Sper ca această emisiune să nască o legătură cât de timidă între inimile celor care le privesc şi cei care se destăinuie. Îmi doresc ca într-o după-amiază de duminică să se facă puţin loc liber în vieţile noastre pentru altceva decât un circ ieftin. Îmi doresc şi ca cei obişnuiţi cu circul să realizeze că voturile lor pentru proiectele prezentate pot schimba vieţi, dar mai ales că, în timpul acestei experienţe, se respiră mai uşor.
Am renunţat de mult să caut răspunsuri concrete la această stare de comă morală în care ne aflăm, singura flacără care mai pâlpâie timid, ca un mic opaiţ de speranţă, fiind aceea pe care mi-am bazat toată existenţa: mesajul despre dragoste din epistola Apostolului Pavel către Corinteni. Acum, în anul de graţie 2008, mă întreb cine ar putea genera dragostea vindecătoare la scară naţională. Mă gândesc de multe ori la un cântec al lui Leonard Cohen care spune că şi prin asfaltul spart al cartierelor sărace reuşeşte să crească totuşi o floare sau un fir de iarbă şi aplaud orice gest care ocroteşte viaţa, oricât de modest ar fi el. Mă gândesc des la aceste lucruri, mă gândeam la ele şi când Mona Nicolici m-a invitat să particip la o emisiune în care diverse organizaţii umanitare urmau să îşi prezinte proiectele, iar telespectatorii să primească astfel în casele lor şi oameni ale căror valori nu induc atacuri de panică. Sper ca această emisiune să nască o legătură cât de timidă între inimile celor care le privesc şi cei care se destăinuie. Îmi doresc ca într-o după-amiază de duminică să se facă puţin loc liber în vieţile noastre pentru altceva decât un circ ieftin. Îmi doresc şi ca cei obişnuiţi cu circul să realizeze că voturile lor pentru proiectele prezentate pot schimba vieţi, dar mai ales că, în timpul acestei experienţe, se respiră mai uşor.
- Marie-Rose Mociorniţa
