Satul tulcean Niculiţel a părut neîncăpător în zilele de 3 şi 4 iunie pentru sutele de persoane venite la sărbătoarea Sfinţilor Mucenici Zotik, Atal, Kamasie şi Filip.
Ca în fiecare an, în biserica mare a Mănăstirii Cocoş, unde se păstrează moaştele celor patru sfinţi martiri, sărbătoarea a început cu Sfânta Liturghie arhierească oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi. În ajun a avut loc deja cunoscuta procesiune cu Sfintele Moaşte de la Mănăstirea Cocoş la cetatea Noviodunum din Isaccea, locul unde cei patru sfinţi au pătimit moarte martirică în secolul al IV-lea şi unde au fost depuse pe o esplanadă în faţa Primăriei oraşului. La finele procesiunii, moaştele celor patru sfinţi au fost aduse la Niculiţei, unde au fost descoperite în 1971, la basilica paleocreştină săvârşindu-se slujba Vecerniei cu Litie urmată de priveghere.
În dimineaţa zilei de 4 iunie, sfintele moaşte au fost scoase din cripta bazilicii de la Niculiţel şi oferite spre venerare credincioşilor într-un loc special din faţa martiriconului. Pe un podium special amenajat, Î.P.S. Andrei al Alba-Iuliei, Î.P.S. Teodosie al Tomisului, Î.P.S. Casian al Dunării de Jos, P.S. Vincenţiu al Sloboziei şi Călăraşilor şi P.S. Visarion al Tulcii au săvârşit Sfânta Liturghie.
La 4 iunie, Martirologiul siriac indică sărbătoarea Sfântului Filip, iar Martirologiul ieronimian adaugă pe Zotic, Atal, Eutihie, Camasis, Quirinus şi alţi 28 ale căror nume nu sunt amintite. Cei patru martiri, Zotic, Atal, Camasis şi Filip, dintr-un grup mai mare mare de 28 mucenici, indicaţi în martirologiile siric şi ieronimian, au fost înmormântaţi în cripta unei bazilici descoperite pe teritoriul comunei Niculiţel, în toamna anului 1971, în urma unor surpări de teren provocate de ploi. Localitatea aceasta era în antichitate o aşezare romană rurală pe teritoriul oraşului Noviodunum, Isaccea de astăzi. Moaştele mucenicilor se aflau într-o raclă specială, în interiorul criptei martirice, pe peretele de lângă intrare, fiind descoperit inscripţionat textul "Martirii lui Hristos", precum şi numele lor, în ordinea în care sunt astăzi cinstiţi.
Despre data martiriului celor patru mucenici de la Niculiţel nu se cunosc informaţii exacte, se presupune însă că aceştia au pătimit în perioada 319-324, pe vremea împăratului Licinius. Cercetările arheologice au dus ulterior la descoperirea unei alte încăperi, situată sub cripta celor patru mucenici, în care s-au găsit numeroase fragmente de oase umane, provenind de la doi bărbaţi. Felul în care au fost descoperite oasele i-au îndreptăţit pe cercetători să afirme că aceşti doi anonimi au fost şi ei martiri, morţi poate mai devreme, probabil pe la mijlocul sec. al III-lea, şi reînhumaţi în cripta respectivă. După descoperirea lor, moaştele celor patru sfinţi mucenici au fost depuse în biserica Mănăstirii Cocoş, din judeţul Tulcea.