Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scrisoare către cititori:
Iubiţi cititori, vă scriu aceste rânduri cu puţin înainte de apariţia în librării a romanului Supleantul.
Nu vreau să vă povestesc subiectul romanului - aruncaţi o privire pe copertă şi veţi ghici multe despre cea mai proaspătă carte a mea. Într-adevăr proaspătă, căci am scris-o în această primăvară şi vară. Veţi ghici că e bazată pe fapte reale şi că protagoniştii vă sunt deja cunoscuţi. Cei ce m-au citit înainte să părăsesc România îşi aduc aminte de parfumul acelor ani. Sper să inhaleze adânc şi să regăsească acel parfum în paginile de azi. Sper să savureze melancolia, dar şi deliciul istoriei trăite, de ei şi de mine în aceeaşi măsură. Iar cei ce mă citesc prima oară sper să mă citească captivati de febra acestei povestiri, care palpită de intrigă şi iubire, de curaj şi de tristeţe, de hotărâri şi de cumpene, de destin tragic şi totuşi delirant, de bucuria vieţii.
Iubiţi cititori, sper să vă recunoaşteţi în eroii acestui roman - oare pot să le spun eroi, având în vedere că sunt şi eu unul din ei? Dar cum altfel să le spun? Cum altfel să vă spun? Supleantul povesteşte fapte care s-au întâmplat, pe care am tânjit să le exprim, mulţi ani. Totul a conspirat ca această carte să nu fie scrisă. În acelaşi timp, totul a conspirat să fie scrisă. Vă promit o lectură cu sufletul la gură şi vouă cititorilor tineri, vi-o promit nu doar din mândrie scriitoricească, ci şi din mândrie umană şi personală. Nu am pierdut contactul cu cine am fost, nu mi-am uitat bucuriile ori lacrimile, nici prietenii, nici locurile de baştină, nici mormintele, nici cuvintele. Ştim cu toţii numele acelor scriitori renăscuţi într-o limbă nouă, care au devenit, în limba cea nouă, maeştri de stil. Aceşti maeştri sunt atât de puţini, pot fi număraţi pe degetele unei mâini. Joseph Conrad, Eugen Ionescu, Vladimir Nabokov - când abia începeam să scriu, aş fi crezut vreodată că sunt de talia voastră, şi unul dintre voi? Dar iată că miraculosul destinului m-a răsplătit într-un mod fără precedent: mai norocos decât voi, scriu din nou în limba pe care o numesc a mea. Ce senzaţie am? Aceea a unui bărbat care reîntâlneşte o iubită din tinereţe: printr-o magie unică, el s-a schimbat, dar ea nu. Ea e la fel de fragedă şi fremătătoare, la fel de plină de mister şi de nuanţă cum era atunci!
Am scris Supleantul în numai şase luni, umplând pagini, rotunjind capitole, aşternând cuvinte, febril şi torenţial, zi şi noapte. Dar îl scrisesem în minte deja, de multe ori! Iar voi, cititorii mei, voi aţi scris istoria trăită împreună cu mine. Fiinţa noastră cea mai adâncă, a mea şi a voastră, n-a uitat nimic. Nu am uitat nimic.
Nu am uitat. Sunt mândru că nu am uitat. Al vostru,
Petru Popescu
Beverly Hills, 3 Octombrie 20091
