Ce se ascunde în spatele mariajului PMP-UNPR

Dincolo de elementul surpriză, fuziunea dintre partidul lui Traian Băsescu şi UNPR-ul condus de Valeriu Steriu ascunde interese politice clare în vederea alegerilor parlamentare. Dacă PMP-ul lui Băsescu a vizat structurile din teritoriu ale partidului înfiinţat de Gabriel Oprea, progresiştii s-au agăţat în ultima clipă de imaginea locomotivă a fostul preşedinte.

“Îmi pare rău că UNPR dispare. Aş fi preferat să meargă pe propriile picioare. Îmi pare rău că munca mea şi a altor colegi se transformă în zestrea unui partid de conjunctură”, a reacţionat Gabriel Oprea, omul în jurul căruia a gravitat “interesul naţional” în cei şase ani de existenţă. După ce au negociat un mariaj cu liberalii şi au pierdut o bună parte dintre parlamentarii racolaţi la bucată de PSD, progresiştii şi-au unit forţele cu partidul lui Traian Băsescu în speranţa că vor pătrunde împreună în viitorul Parlament. Aşa că progresiştii au pus la bătaie resursele din teritoriu, mai exact structurile din restul ţării, mult mai bine organizate decât cele ale PMP şi puse la punct milităreşte încă de pe vremea Generalului Oprea. În schimb, rămas fără o mână de fier după retragerea Generalului, UNPR s-a ales cu resturile rămase din capitalul de imagine al fostului preşedinte, noul lider suprem al vechilor aliaţi PSD. Dacă popularii lui Băsescu aveau nevoie de sediile şi organizaţiile UNPR din ţară, în condiţiile în care PMP nu a avut candidaţi în jumătate de Românie la alegerile locale, partidul fostului preşedinte a mai dat o lovitură. Prin mariajul cu UNPR, Băsescu va avea oameni în toate secţiile de votare la alegerile parlamentare, având în vedere că progresiştii încă mai au grup parlamentar. Cel de la Senat a fost desfiinţat recent după racolările făcute de Liviu Dragnea, însă la Camera Deputaţilor grupul UNPR încă mai rezistă. Rămâne totuşi de văzut dacă hemoragia progresiştilor cu afinităţi pesediste va continua şi după fuziunea cu Băsescu.

Regrete amarnice

Fuziunea dintre PMP şi UNPR i-a luat prin surpindere şi pe foştii membrii ai partidului lui Traian Băsescu, care au ajuns acum să-şi regrete amarnic trecutul. “Jegoșenia ultimă, fuziunea UNPR-PMP. Credeam că Băsescu nu poate coborî mai jos decât candidatura Elenei Udrea la prezidențiale. Asta e moștenirea lui Băsescu. Mi-e o silă infinită! Chiar dacă am fost primul care a denunțat din interior deriva PMP, nu am înțeles destul de devreme ce se întâmplă, ca să nici nu particip în vreun fel la crearea acestui partid”, a reacţionat pe facebook Adrian Papahagi, cel care în vara lui 2014 candida pentru funcţia de preşedinte la primul Congres din istoria PMP. Lehamitea i-a curpins însă şi pe liberali, cei care au uitat subit negocierile avansate pentru mariajul cu UNPR. “Fuziunea este doar oficializarea unui mariaj neformalizat care durează de ani de zile între Traian Băsescu şi Gabriel Oprea, un personaj reevaluat în repetate rânduri de Traian Băsescu, de la Mafia lui Năstase şi lacheul lui Ponta la general avansat cu 4 stele. PMP nu face altceva decât să se transforme în «soluţia imorală» a democraţiei româneşti”.

Alina Gorghiu, co-preşedinte PNL Eu cred că această formaţiune nu va face pragul electoral de 5% pentru a intra în Parlament. În acest moment, Băsescu nu mai ţine la suprafaţă partidele, ci le scufundă.

“Interesul naţional” în poşeta Elenei Udrea

Prin absorbţia rămăşiţelor UNPR, partidul lui Traian Băsescu a renunţat indirect la pretenţia de formaţiune anti-sistem, apărută ca “alternativă la marile partide, corupte şi nereformate”. PMP s-a înfiinţat acum doi ani, în pragul alegerilor prezidenţiale, fiind practic un cadou făcut de fostul preşedinte protejatei sale, Elena Udrea. De altfel, Udrea a fost primul preşedinte al partidului şi a candidat la prezidenţiale cu sloganul “Bună pentru România”. În schimb, UNPR, format în 2010 din parlamentari traseişti, revine acum la primul partener Traian Băsescu. Progresiştii nu au candidat niciodată singuri la alegerile parlamentare, dar s-au aflat constant la guvernare: alături de PD-L şi UDMR în Cabinetul Boc, au susţinut apoi Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. În 2012, UNPR a trecut sub umbrela USL, câştigând zece locuri de deputaţi şi cinci de senatori la alegerile parlamentare. În vara lui 2015, după fuziunea cu PP-DD, UNPR-ul lui Gabriel Oprea ajunsese la 63 de parlamentari prin racolări repetate, jucând rolul de partid-balama în alianţa care susţinea Guvernul Ponta.