Nu ne mai putem preface că actuala criză financiară implică numai câteva bănci de peste Ocean. Ne confruntăm, probabil, cu cea mai profundă criză economică a ultimilor 70 de ani.
Va fi greu, iar România nu va fi scutită nici ea de efectele crizei. Atât aici, cât şi în alte ţări, oamenii au dreptate să fie copleşiţi de griji. Îi îngrijorează ziua de mâine, siguranţa locurilor lor de muncă, pensiile. Nu ştiu dacă îşi vor mai putea permite acoperişul de deasupra capului.
Trebuie însă să nu uităm că nu suntem în faţa unei forţe insurmontabile. Putem şi trebuie să luăm măsuri pentru a proteja oamenii de efectele cele mai grave ale crizei. Oamenii obişnuiţi nu sunt vinovaţi pentru situaţia în care ne aflăm. Ei nu trebuie să suporte efectele crizei – contrar celor afirmate de dreapta, atât în România, cât şi în restul Europei.
Criza a scos la iveală cronica lipsă de idei în rândul liberalilor care au deţinut majoritatea în România şi restul Europei. Ei nu au avut habar ce să facă în timpul guvernării, cu excepţia unui singur lucru: au lăsat totul în grija “pieţei”. Ei bine, nu ne mai putem ascunde de adevăr: piaţa nu ne poate stăpâni viaţa. Fundamentalismul dreptei în eliminarea regulilor din piaţă este motivul pentru care am ajuns la actuala criză.
Opţiunile pe care europenii le au sunt aşadar cât se poate de clare. Sunt aceleaşi opţiuni pe care le au şi românii în alegerile de săptămâna viitoare. Avem de ales între dogma eşuată a liberalilor şi soluţiile concrete şi pragmatice ale social-democraţilor, soluţii care vor atenua efectele crizei.
Dreapta va încerca să vă inducă în eroare, spunând că social-democraţii vor reveni la statul-tătuc, atotputernic, la Guvernul care sufocă oportunitatea. Nu ţine. În realitate, economia de piaţă se află la baza soluţiilor social-democrate pentru combaterea crizei. Cu o importantă excepţie. Noi ştim să corectăm erorile dreptei. În timp ce liberalii vor o economie de piaţă care nu funcţionează decât pentru cei puţini, noi vrem o economie de piaţă a celor mulţi, o economie socială, inclusivă.
Ce propun, aşadar, social-democraţii europeni?
Înainte de toate, trebuie să investim în viitor şi în creşterea economiei. Avem nevoie de investiţii în surse alternative de energie care să reducă şi chiar să elimine nevoia de combustibili fosili. Astfel, vom crea locurile de muncă de care economiile noastre au atât de mare nevoie. Guverne social-democrate în Germania şi Marea Britanie fac deja acest lucru, dar este nevoie să coordonăm aceste măsuri la nivel european. În Europa de Est, investiţiile viitorului mai înseamnă şi o infrastructură modernă şi un sistem de educaţie care să clădească societatea cunoaşterii. Asumându-ne aceste investiţii la nivel european putem obţine rezultate mult mai dramatice, cu costuri adiţionale neglijabile.
În al doilea rând, trebuie să adoptăm un sistem european de reglementare a pieţelor financiare. Reforma la nivel mondial va dura prea mult timp. Nu ne permitem să aşteptăm noul Fond Monetar Internaţional. Europa are nevoie de acţiuni concrete acum. Este esenţial să reclădim încrederea în pieţele financiare şi să reducem riscul unor alte crize mai grave. Avem nevoie de o schimbare îndrăzneaţă, din temelii, a regulilor din sectorul financiar. Ea trebuie să înceteze absurditatea profiturilor disproporţionate de care au parte grupuri restrânse, în timp ce pierderile uriaşe sunt suportate de întreaga societate. Reforma trebuie să limiteze creditarea, care nu ţine cont de nimic. Trebuie să controleze şi să limiteze conflictele de interes din instituţiile financiare. Trebuie să asigure un sistem de remunerare a celor din bănci care nu doar răsplăteşte riscurile asumate cu succes, dar şi penalizează riscurile asumate fără cap. Nu în ultimul rând avem nevoie de reguli care să maximizeze şansele de succes ale fuziunilor între companii, în aşa fel încât ele să aducă beneficii întregii societăţi, nu numai bancherilor care le intermediază.
Social-democraţii europeni şi democraţii americani discută de mult timp despre reforma sistemului financiar. Noua Administraţie Obama va lua măsuri decisive în acest sens, iar Europa nu îşi permite să rămână în urmă. Dacă armonizăm regulile de ambele părţi ale Atlanticului, restul lumii ne va urma.
Dacă vrem să limităm impactul acestei crize fără precedent, trebuie să luăm măsurile descrise mai sus cât mai repede. A trecut vremea jumătăţilor de măsură cu care ne-a obişnuit dreapta. A venit vremea noilor idei şi a planurilor îndrăzneţe care să pună bazele unei economii mai echitabile, pentru noi toţi.
A venit vremea social-democraţiei în toată Europa, inclusiv în România.