Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o economie care se află într-o situaţie critică, Spania a devenit în ultima perioadă recunoscută drept destinaţia principală a cuplurilor şi a femeilor care încearcă să rămână însărcinate prin intermediul fertilizării în vitro. Forţate de efectele crizei financiare, multe femei nu au găsit altă soluţie decât aceea de a deveni donatoare de ovule, însă răsplata bănească ascunde consecinţe dureroase, comentează revista germană Der Spiegel. O istorie deja cunoscută în România, care a fost, la rândul ei, o destinaţie turistică în materie de fertilizări.
Povestea Monicăi, doar un exemplu
Acum cinci ani, Monica Campos a început să-şi folosească propriul trup pentru a face bani. Şi nu, nu vă gândiţi la prostituţie. Economia Spaniei intra în criză, iar soţul ei, Eduardo de Campos, a fost nevoit să renunţe la firma de vânzare de maşini de lux second hand, fiindcă i se subţia clientela. Destul de repede, cuplul n-a mai fost în măsură să-şi plătească creditul ipotecar lunar pentru casa cu grădină din Macanet de la Selva. Banca îi ameninţa că-i aruncă în stradă, cu tot cu un copil de 4 ani şi cu un altul, bebeluş. “Aveam nevoie disperată de bani”, explică doamna Campos, care are 34 de ani. E blondă şi a lucrat o vreme ca fotomodel, pe când era liceană, dar când a început criza imobiliară din Spania, s-a adresat clinicii de fertilizare Granollers, din apropiere de Barcelona, pentru a afla cum poate deveni donatoare de ovule.
Maximum 1.000 de euro
Pentru fiecare donare de ovule, Campos primea până în 1.000 de euro, conform recomandării Comitetului de Bioetică din Catalonia, drept compensaţie pentru timpul ei şi inconveniente. Dar pentru Campos, suma încasată era mai mult decât atât – era răspunsul la căutările ei de răspunsuri în materie de salvare a familiei din situaţia financiară catastrofală.
În ciuda limitei legale de şase donări de ovule, Campos s-a dus la recoltare de 14 ori în mai puţin de doi ani. Ea a obţinut circa 10.000 de euro, exploatându-şi corpul, pentru a nu-şi lăsa familia pradă sărăciei. De când şi ea, şi soţul ei au început să lucreze pe cont propriu, nici măcar şansa la ajutor de şomaj n-a mai existat. Abia după un an au obţinut o alocaţie de 640 de euro lunar pentru întreaga familie. “A fost un risc pe care am vrut să mi-l asum”, declară ea, cu privire la opţiunea pentru donarea de ovule. “Nu mi-a păsat”, spune ea.
Cealaltă faţă a poveştii
În timp ce Campos se chinuia să furnizeze bani familiei, o nemţoaică trecută de 30 de ani, care locuia în oraşul Freiburg, se lupta la rândul ei, dar altfel. Dorea să rămână însărcinată, dar pur şi simplu nu reuşea. Toate tratamentele naturiste şi acupunctura încercate nu au dus la niciun rezultat.
După ani de eşecuri, femeia, care are acum 40 de ani, a plecat la Barcelona, în aprilie. Acolo, la Clinica Eugin, doctorii au fertilizat-o in vitro cu ovule de la o donatoare şi cu spermă provenită de la soţul ei. Pentru că această procedură este ilegală în Germania, numele ei nu poate fi dat publicităţii, precizează autorul articolului din Der Spiegel. Era plină de speranţă când Valerie Vernaeve, director medical la clinica de fertilizare, a dat mâna cu ea şi i-a spus:”De data asta ai tot ce trebuie pentru o sarcină”.
Poveştile celor două femei nu sunt direct legate. Ambele, totuşi, se petrec în Spania, şi ambele sunt produsul unei crize personale, comentează autorul articolului.
Destinaţie de top
În ultimii 20 de ani, Barcelona a devenit o destinaţie de top pentru cuplurile care îşi doresc copii şi nu îi pot avea pe cale naturală. Vin aici pacienţi din Africa de Nord, Emiratele Arabe Unite şi Rusia, dar şi un număr din ce în ce mai mare din Germania. Aici se folosesc cele mai avansate tehnici de fertilizare in vitro, care sunt şi reglementate de o lege din 2006. Primul bebeluş “în eprubetă” din Spania s-a născut în urmă cu aproape 30 de ani într-o clinică din Barcelona denumită Dexeus, care a realizat şi prima naştere din ţară, ca urmare a donării de ovule.
Turismul medical, o “industrie” care “înfloreşte”
Acum, când Spania experimentează una dintre cele mai grele crize de la sfârşitul dictaturii lui Franco, turismul medical este una dintre “industriile” înfloritoare ale ţării, comentează autorul articolului. Spania este în topul statelor europene în materie de donare şi transplant de ovule şi organe.
Clinica Eugin a supervizat peste 3.000 de cicluri de donare de ovule anul trecut, adică aproximativ 10% din tratamentele de acest gen din întreaga Europă. De altfel, în această ţară există şi una dintre cele mai mari bănci de ovule, spermă şi embrioni.
Graţie unui procedeu de congelare ultra-rapidă denumit vitrificare, în câţiva ani, femeile vor fi capabile să-şi folosească propriile ovule recoltate în anii de tinereţe, pentru fecundarea in vitro. Şi nu vor mai fi nevoite să se bazeze pe ovule de la donator, care pot costa până la 10.000 de euro în Spania şi mai mult chiar în Marea Britanie şi Danemarca.
E nevoie de mai mulţi donatori
Pentru moment, clinicile au nevoie de mai mulţi donatori. Şi, cum în Spania şomajul a atins cote inimaginabile în rândul tinerilor – de 56% - tinerele spaniole sunt din ce în ce mai dispuse să se supună procedurii de recoltare, care nu este deloc uşoară. Donarea de ovule se face anonim, şi un maximum de şase copii se pot naşte din ovulele donate de o femeie, notează autorul.
Monica Campos a primit un pachet de investigaţii medicale complete la clinică, unde este necesar un maximum de 10 vizite.
Investigaţii medicale
Potenţialii donatori sunt testaţi pentru a nu prezenta maladii ereditare şi posibile malformaţii genetice, li se recoltează sânge, efectuează o electrocardiogramă şi sunt supuşi unei evaluări psihologice. După ce a trecut printr-o verificare de acest gen, Campos a trebuit să-şi administreze injecţii cu hormoni zilnic, în abdomen, pentru a stimula ovarele şi a produce ovule. Recoltarea ovulelor se face sub anestezie. Campos afirmă că beneficiarele au rămas însărcinate de fiecare dată când ea a donat ovulele. După fiecare donare de ovule, Campos căuta alte clinici din Barcelona, gata pentru un nou ciclu, astfel încât să păstreze sursa de venit a familiei. Nu a dezvăluit doctorilor nimic despre ce donase anterior. “I-am minţit”, a recunoscut Campos, folosind situaţia financiară disperată drept scuză. A preferat să le zică doctorilor că este motivată de dorinţa de a le ajuta pe femeile infertile, iar acesta era exact răspunsul pe care medicii voiau să-l audă. În această perioadă doctorii beneficiază de un spectru mai mare de posibili donatori, deoarece mulţi sunt împinşi de la spate de nevoile materiale tot mai urgente. Acest lucru este văzut drept un avantaj în domeniu, deoarece se măreşte numărul şanselor de a găsi cea mai bună potrivire posibilă a fenotipului între donator şi purtător, în ce priveşte grupa de sânge, pielea, culoarea ochilor şi a părului, înălţimea şi greutatea.
Doar 35 din 100 de femei trec prin toate probele şi ajung să doneze în cele din urmă. Imaginea este chiar mai sumbră de atât: dintre doritoare, o treime sunt studente.
Urmările compromisurilor
Monica Campos a donat ovule în mod regulat timp de doi ani, până când ovarele sale nu au mai putut produce deloc ovule. Deşi şi-a injectat cea mai mare doză posibilă de hormoni, nu a obţinut rezultatul dorit, ci a înrăutăţit situaţia. Abdomenul femeii s-a mărit, iar acum trece prin dureri cronice, nu doar în zona abdomenului. În 2010 a fost diagnosticată cu fibromialgie, nume dat unei boli care provoacă durere la fiecare mişcare. Campos a fost declarată cu handicap de 51%, însă doar certificatele care demostrează starea de dizabilitate de cel puţin 65% îi pot da dreptul unei pensii. Femeia abia mai poate mânca, iar căsnicia ei este puternic afectată, boala transformând-o într-o persoană extrem de uşor iritabilă.
Tot la ananghie
Soţul acesteia este în continuare şomer, iar banca le-a mai acordat o perioadă de graţie de doar doi ani, timp în care mai pot locui în casa lor. Cazuri asemenea Monicăi Campos se pot întâlni frecvent, deoarece Spania nu are un registru naţional al donatoarelor de ovule. Unii specialişti au recunoscut că este posibil să existe multe donatoare care trec prin prea multe proceduri de donare, ceea ce le ruinenază sănătatea. Acesta este, cu siguranţă, unul dintre costurile cu adevărat serioase ale crizei economice din Spania.
Citește pe Antena3.ro
