Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătoarea Sfintelor Paşte este cea mai importantă din an pentru că aduce credincioşilor speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Domnului Iisus Hristos. După un post lung de şapte săptămâni şi curăţenia în case, românii pregătesc pască şi cozonaci, înroşesc ouăle, prepară bucate alese din carne de miel. Dincolo de acestea, datinile şi obiceiurile sunt diferite de la o regiune la alta.
Ouă în culturile de trifoi
În unele sate din Banat şi Crişana, părinţii îşi trezesc dimineaţa copiii şi îi trimit în culturile de trifoi, „să vadă ce a adus iepurele acolo”. După căutări, micuţii descoperă un coşuleţ cu ouă vopsite în mai multe culori. Coşuleţul este adus în casă. Fiecare membru al familiei îşi alege câte un ou şi începe „campionatul”. „Hristos a-nviat!”, „Adevărat a-nviat!”, spun credincioşii, apoi ciocnesc ouăle, iar cel spart intră în posesia celui care a câştigat „duelul”. Oul rămas întreg va participa la o nouă competiţie şi tot aşa până când se decide cine şi-a ales cel mai tare ou.
Stropirea cu parfum
În Ardeal, a doua zi de Paşte, băieţii şi bărbaţii stropesc fetele şi femeile cu parfum, ca să rămână frumoase tot timpul anului. În unele sate, fetele şi femeile „îşi iau revanşa” în ziua următoare şi îi stropesc, la rândul lor, pe băieţi şi bărbaţi. Obiceiul are origini în povestirea biblică potrivit căreia evreii i-au stropit cu apă pe mărturisitorii lui Iisus Hristos, care aduceau vestea Învierii. Cetele de colindători merg prin tot satul, se opresc la fiecare casă şi spun poezii. “Am auzit că aveţi un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească şi mulţi ani să trăiască!”. Fetele şi femeile îi întâmpină cu ouă roşii, cozonac şi palincă. Colindătorii le udă cu apă neîncepută de izvor, despre care se spune că menţine prospeţimea trupului.
Pocnitori pentru spirite rele
În unele zone din Moldova, după ce cântă „Hristos a-nviat!”, credincioşii alungă spiritele rele cu împuşcături sau pocnitori. În noaptea de Înviere, fetele nemăritate spală clopotniţa bisericii cu apă neîncepută, iar dimineaţa se stropesc pe faţă cu această apă, ca să fie îndrăgite de băieţi. În Bucovina, credincioşii vin la biserică purtând lumânări aprinse în mână şi un coş cu seminţe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă, usturoi. Preotul sfinţeşte coşul pascal. Apoi seminţele de mac trebuie aruncate în râu pentru a alunga seceta, sarea trebuie păstrată pentru a aduce belşug, zahărul se dă vitelor bolnave pentru că are puteri vindecătoare. Făina sfinţită va face grâul să rodească, iar ceapa şi usturoiul vor alunga insectele dăunătoare.
Citește pe Antena3.ro
Scăldatul în Vinerea Mare
În Oltenia se practică obiceiul scăldatului în apă rece, în Vinerea Mare, pentru a dobândi putere pentru tot anul care va urma. Dacă în acea zi plouă, e semn de recoltă bogată. În unele sate, se face un foc în faţa casei, iar femeile aşază în jurul acestuia atâtea scaune câţi bărbaţi sunt în casă. Pe fiecare scaun se pune câte o cană cu apă şi colăcei care se dau de pomană. Tot în Oltenia, după ce se întorc de la slujba de Înviere, credincioşii presară iarbă verde pe scările casei.
Cocoşii albi din Bărăgan
În Bărăgan, credincioşii aduc la sfinţire, pe lângă ouă roşii şi cozonac, cocoşi albi. Se spune că atunci când cântă prima dată după binecuvântare, cocoşul alb anunţă „Hristos a-nviat!”. Stăpânul cocoşului care a cântat primul va fi cel mai norocos din sat, va avea belşug, roade bogate. Cocoşii albi sunt apoi dăruiţi oamenilor săraci.
Paparuda împotriva secetei
În Dobrogea, prima masă după slujba de Înviere se ţine în familie, iar în a doua zi de Paşte, finii merg în vizită la naşi, cărora le aduc daruri: vin, cozonac, prăjituri. A treia zi de Paşte se organizează Paparuda, o procesiune care alungă seceta. Un grup de tineri mascaţi colindă prin sat şi stropesc cu apă o fată sau o femeie împodobită cu ghirlande de flori sau ramuri. În aceeaşi zi, dobrogenii fac şi Caloianul: îngroapă în pământ o păpuşă de lut, care peste un timp va fi dezgropată, ruptă în bucăţi şi împrăştiată pe câmp, pentru a îngrăşa pământul şi a aduce roadă bogată.
