x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Atunci când natura este darnică

Atunci când natura este darnică

de Simona Chiriac    |    04 Iun 2009   •   00:00
Atunci când natura este darnică

Pieţele din Thailanda sunt un adevărat paradis pentru oricare european. Arome cu totul noi, culori vii, condimente, legume şi fructe neobişnuite atât ca aspect, cât, mai ales, gust. De fapt, a savura un ingredient thailandez înseamnă a porni într-o aventură care te seduce pentru totdeauna. De cele mai multe ori pierzi şirul bunătăţilor pe care le guşti, aşa că trebuie să le încerci din nou. Şi nu ai cum să te saturi.



DULCEAŢA FRUCTELOR
Fructele pot fi mâncate proaspete, sub formă de sucuri, uscate (adevărate gustări irezistibile) sau ca ingrediente în diferite salate. În orice ipostază ar fi, trebuie să le încercaţi!

Mango este poate fructul cel mai gustos. Nu se aseamănă cu cel pe care-l întâlniţi în magazinele româneşti. Este mult mai mare, de culoare galbenă, iar sâmburele din interior este plat şi alungit. Gustul... Ei bine, gustul este incredibil de dulce. Atât de dulce încât ai impresia că doar pentru fructul din faţa ta a strălucit soarele toată vara.

Mai sunt apoi fructele de mangustan, numite pe alocuri "reginele fructelor thailandeze". Sunt rotunde, cu o coajă maro-roşcată destul de tare. Se taie uşor cu cuţitul de jur împrejur, fără a răni miezul, iar după ce se desface jumătatea de coajă, veţi avea în faţă patru feliuţe albe, zemoase şi gustoase. Sâmburele este mare şi amar, aşa că este bine să îl îndepărtaţi. Longon nu sunt poate cele mai aspectuoase fructe.

Înşirate pe crenguţă, au culoarea şi aspectul unor cartofi în miniatură. Asta până dai de miezul aromat. Seamănă foarte mult cu cel al fructelor de lychee. Mare grijă însă să nu înghiţiţi sâmburele!

Se numesc champoo sau mere thailandeze, deşi nu au nici pe departe gustul sau forma unor mere. Poate cel mult culoarea roşie ca sângele. Par mai degrabă nişte clopoţei. Sunt dulci-acrişoare, iar acest contrast le dă tot farmecul. Unii oameni le mănâncă cu totul, inclusiv coaja şi căsuţa cu seminţe. Pomelo este iarăşi un fruct care nu se aseamănă cu cele pe care le întâlniţi în România.

Sunt zemoase şi dulci, iar thailandezii obişnuiesc să le mănânce presărate cu sare, piper şi chili. Iute, sărat şi dulce - toate cele trei gusturi dintr-odată.





Multe fructe se transformă din ingrediente în... opere de artă efemere. Thailanda are o bogată tradiţie în sculptura în fructe, din câteva mişcări precise, acestea transformându-se în păsări, flori, frunze... Secretul este folosirea unui cuţit special, cu lamă subţire şi foarte ascuţită. Importante sunt, de asemenea, îndemânarea şi creativitatea de care dai dovadă. Nu degeaba sculptura în fructe sau legume este materie de studiu în şcoli, licee şi universităţi, fiind parte integrantă din cultura thailandeză!

CONDIMENTE EXOTICE
Coriandrul este poate cel mai complet ingredient. Se folosesc toate părţile: frunzele, seminţele şi rădăcina. Seminţele uscate sunt ideale pentru supe, curry şi gustări. În general, se spune despre coriandru că oferă o aromă inconfundabilă preparatelor. Cha ohm este o plantă care poate fi fiartă sau opărită. Se amestecă bine cu ouă şi se prăjeşte obţinându-se un preparat uşor şi gustos.

Cha phloo este ideal pentru fructe de mare (scoici sau crevete) sau pentru diferite paste de chili cu legume. Vinetele thailandeze sunt de fapt nişte bobiţe verzi, rotunde, ca nişte capere sau boabe de mazăre. Pentru că au o aromă foarte puternică şi un gust uşor amărui, sunt folosite pentru a da un gust inconfundabil preparatelor.


Yam Nuea Yang - Salată picantă cu carne de vită
Ingrediente: 150 g carne de vită, 50 g ceapă, 3 frunze de salată, frunze de coriandru, câte un sfert de cană de chili, condimente şi mentă; pentru sosul picant: două linguri de usturoi, o lingură şi jumătate de chili, 3 linguri de sos de peşte, o linguriţă de sare, 4 linguri de suc de limetă, 3 linguri de zahăr.
Preparare: Pentru sosul picant se macină usturoiul şi chili. Se adaugă sosul de peşte, sarea, sucul de limetă şi zahărul. Într-un bol se amestecă bine carnea de vită tăiată fâşii, sosul picant şi ceapa. Se serveşte pe un platou, pe frunze de salată, cu feliuţe de chili deasupra şi frunze de coriandru şi mentă. Se aşază alături un bol cu orez.

×
Subiecte în articol: geografii culinare