Cu Iisus prin grau

Undeva in intinsul Campiei Romane, un om si un gest: fermierul s-a indreptat cu pasi largi catre lan, a rupt un spic, l-a frecat intre degete si a dus catre gura boabele de grau. Privindu-l, mi-am amintit de gustul dulceag pe care il avea graul din copilarie si de acelasi gest - al tatalui meu - in holda de aur dintre doua ape. Un om, prin grau…

Poate nu intamplator mi-a fost dat sa descopar, zilele trecute, un tablou intr-o biserica din Bucuresti. In pronaos, ridicand ochii, am fost uimita sa am dinainte o pictura infatisand scena din Biblie cunoscuta ca "Iisus prin grau". Panza e semnata de Svaiter-Cumpana, artist plastic din veacul trecut si, o vreme, profesor la Institutul de Arte Frumoase "Nicolae Grigorescu".

"Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau" (Luca 6: 1). Iisus si ucenicii lui, hranindu-se cu boabe de grau, comunicau direct cu "viul", caci samanta - "mirabila samanta" blagiana - e sinonima cu "viata". Pentru omul simplu, graul are semnificatii adanci si luminoase. La nivel simbolic, exista o echivalenta intre grau si Iisus, iar mentalitatea romaneasca traditionala ii confera acestuia un loc privilegiat in ordinea lumii: "Foaie verde grau marunt / Cate flori sunt pe pamant / Toate merg la juramant; / Numai spicul graului / Si cu vita vinului / Si cu lemnul Domnului / Zboara-n naltul cerului / Stau in poarta raiului / Si judeca florile / Unde li-s miroasele."

Un om obisnuit din campie - al catulea dintr-un sir de tarani, scolit la oras si intors in sat, sa continue truda stramosilor sai - imi spunea: "Ca sa creasca, graul are nevoie de tot atata timp cat a stat Iisus in pantecele Mariei: 9 luni, de la intai octombrie la intai iulie. Graul este matricea lumii". Iar painea "cea spre fiinta" si painea "Cinei de Taina" e zamislita din cel mai aurit grau si uscata de razele soarelui. Impartind painea, Iisus s-a impartit pe sine si a impartasit cu ucenicii un anumit mod de a fiinta: intru iubire.

"Iar eu parea ca merg in ceata de ucenici si ucenice, Si sfaram si eu, pentru cina, cu palmele-amandoua, spice. Eram, socot, prea mult al lumii, si prea putin al vrerii tale Ca pamanteana grija, Doamne, m-a-ntarziat, stingher, pe cale. Pe-acelasi galben grau coboara acelasi glorios apus, Dar n-aud vorbele-ti pe care evenghelistii nu le-au spus. Trecura veacuri, si cu ele ca treci din nou mi s-a parut Si-ti caut umbra luminoasa in lutul moale s-o sarut." Nichifor Crainic - "Iisus prin grau"