Nuntă de studenţi

În salon e o nuntă. Mirele student, mireasa studentă, mesenii studenţi. Gălăgie mare, râs şi voie bună. În faţă au câte o sticlă de bere. Se vor duce să mănânce la cantină. Le trimit prin chelner două lăzi cu bere. Săracii, vor rămâne nemâncaţi!

Apare şi nea Petrică, acordeonistul. Le cântă marşul miresei. Fericirea e mai înaltă decât Ceahlăul.

Îmi beau cafeaua răcită.

În cârciumă a intrat un grup de şoferi de Getax. Toată lumea-i a lor, vorbesc toţi odată, beau în picioare şi numai tării. Băieţi tineri şi voinici, le stă bine tinereţea.

Barmanul nu pridideşte cu umplerea paharelor.

La altă masă beau coriştii şi balerinii de la Operă. Ne cunoaştem toţi şi sentimentul e că suntem în familie.

În faţa cârciumii a tras la rigolă o căruţă cu un cal. Stăpânul a intrat, a luat o votcă, i-a dat drumul în prăpastie, a plătit şi a plecat. Calului nu i-a dat nimic. Ba, greşesc, i-a dat bice.

La Paris, terorismul îşi face de cap. Ce bine-i la "Tismana". Prin voinţă unanimă am declarat ca incinta cârciumii să fie zonă denuclearizată.

La Botoşani, în centru, era pe vremuri o cârciumă care se numea "La birjari". Un jeg sinistru. În interiorul ei se înstăpânise un miros de ham de cal, de ţuică, fum de tutun prost şi sudoare.

Într-o zi văd un moşneag cu o paporniţă din care ieşeau vesele şi curate două capete de raţă.

— Ce faci, moşule, cu raţele? Le vinzi?

— Eu să le vând? Doamne fereşte!

— Atunci ce faci cu ele?

— Le plimb să vadă şi ele lumea.

Un râs general a invadat cârciuma.

— Bine, mă, moşule, şi aici le aduci? Du-le la teatru, du-le la circ, du-le la Primărie, nu aici! Ce să vadă ele la noi?

— Le duc peste tot. Numai pe ele le am. Baba mi-a murit şi fără ele pustiu-i mai mare.

Am tăcut.

I-am făcut loc moşului şi i-am dat o ţuică şi două felii de pâine pentru raţe.

— Nu ai copii, moşule?

— Am. Am o fată măritată la Adjud, dar nu mai ştiu nimic de ea. Are o casă de copii, bărbatul ei bea şi ea spală cu ziua ca să ţie casa. M-aş fi dus eu la ea, dar o gură în plus e încă mai greu.

— Mai bei una, moşule?

— Mulţumesc, nu. Vreau să ajung acasă întreg, că am o prăjină de popuşoi şi vreau să-i strâng. A plecat moşul cu paporniţa lui cu cele două pete de lumină.

Am terminat cafeaua.

În Insula Corfu am fost cu maşina sus de tot, pe un vârf de munte, la o mănăstire de călugări. Era aşezată pe o stâncă deasupra mării. Albeaţa varului se proiecta pe cerul Mediteranei ca o pată de lapte. Călugării îmbrăcaţi în sutanele lor negre făceau ca albul să fie mai alb, mai sfânt. Flori şi plante agăţătoare aduceau o notă de frumoasă grijă şi de înnobilare a lăcaşului.

Am luat de pe jos o pietricică pe care am adus-o în România, spre aducere aminte.

Lăutarul cântă romanţe în surdină. Mireasa a plecat cu un buchet de flori în mână, urmată de grupul de colegi fericiţi.

Am mai gustat puţin vin.

"Generosul, senzualul, inimosul meşter pictor Piliuţă, omul viu şi prezent în tot ce zice şi întreprinde, încât viul ajunge să ne pară neverosimil, este cel mai programatic dintre pictorii majori"
Tudor Octavian