Rafinament şi seriozitate

Cătălin Cucu. Numele poate nu vă spune nimic, dar pentru noi este sinonim cu arta, pentru că acest tânăr chef ne-a fascinat. Are 30 de ani, a făcut o şcoală de bucătari în ţară, apoi a plecat "afară" ca să câştige bani. "Şi ce!", poate veţi spune. Câţi tineri nu pleacă în străinătate? Pentru mulţi dintre ei succesul se măsoară în bani, casă şi maşină. Povestea lui Cătălin este foarte frumoasă şi diferită.

Poveste de succes
Întrebarea a venit firesc: de unde pasiunea lui pentru arta culinară? "Am plecat pe un vas de croazieră cu gândul să fac bani şi să-mi cumpăr casă şi maşină. După vreo doi ani, într-o zi, mi-am cumpărat o carte. «Larousse Gastronomique». Am răsfoit-o şi m-a cucerit. Stăteam nopţile şi o citeam. Erau foarte multe informaţii despre bucătărie, în general, şi despre cea franceză, în special. Am realizat că bucătăria este vocaţia mea. De atunci, din 2003, am început să-mi cumpăr cărţi de specialitate şi să studiez". Povestea lui curge în continuare. "Mi-am dat demisia de pe vasul pe care lucram şi am hotărât să găsesc o şcoală unde să învăţ mai mult. Să nu fiu doar un simplu bucătar. Iar banii, îmi ziceam, îi voi face mai târziu. Atunci trebuia să învăţ. Am plecat în Anglia, m-am angajat la un restaurant şi am găsit pe Internet şcoala lui Bocuse din Lyon. Am plecat în Franţa, să urmez aceste cursuri şi, practic, toţi banii pe care-i strânsesem i-am dat pe această specializare, care a durat trei luni. Absolvirea cursurilor mi-a deschis multe uşi." Suntem curioase care este primul preparat gătit de el şi care este prima amintire care-i vine în minte legată de arta culinară. Se gândeşte puţin şi răspunde: "Pe la 8, 9 sau 10 ani, nu mai ştiu sigur câţi ani aveam, mă duceam la peşte şi am găsit pe malul gârlei o scoică. Ştiam că scoicile se mănâncă, am luat-o acasă şi i-am scos conţinutul pe care l-am prăjit. Şi l-am mâncat. Nimeni din familie nu ştia cum se gătesc scoicile. Da, uitasem, ăsta a fost primul preparat pe care l-am gătit". Îi place să înveţe, să se perfecţioneze continuu. Când îi spunem că ceea ce face el este artă, răspunsul vine modest: "Mai am multe de învăţat. Eu am avut şansa să merg «afară», să învăţ la cea mai bună şcoală şi să lucrez în restaurante cu două şi trei stele Michelin".

Dorinţe
În ţară s-a întors doar de câteva luni, iar de aproape trei săptămâni este bucătar-şef la restaurantul Brio, un local elegant din centrul Capitalei. "Am adus aici toată experienţa mea. «Afară»,  dacă nu eşti bucătar italian sau francez, nu prea te bagă nimeni în seamă, iar eu doresc să-mi fac bine meseria. Aici pot face ceva şi, poate, pot schimba ceva." Ca orice tânăr, are şi el visuri, care sunt acestea? "Îmi doresc foarte mult un restaurant care să aibă bucătărie românească şi franţuzească. După mine, bucătăria franţuzească este mai fină, rafinată, respectă mai mult ingredientele, sunt mai multe variaţii de ingrediente, iar baza bucătăriei internaţionale pleacă din Franţa. Tehnicile de tăiere şi de fierbere sunt tot de acolo. Apoi mi-aş dori foarte mult să am o emisiune la televiziune".

Muss de brânză
Pentru acest preparat se folosesc două feluri de brânză de capră, românească şi franţuzească (în proporţii egale), smântână dulce şi sfeclă roşie. Brânzeturile se trag prin sită sau se dau pe răzătoare, ca să fie foarte fine, şi se amestecă apoi cu smântână dulce. Separat, sfecla se taie rotund şi se prăjeşte puţin. Fiecare gospodină poate să-şi folosească imaginaţia în momentul în care montează muss-ul pe farfurie.

Un deliciu
"Cea mai gustoasă – şi preferata mea –, este ciorba de fasole cu afumătură. Legumele de bază pentru ciorbă  ardei, ţelină, ceapă şi morcovi, tăiate la cuţit, trebuie trase puţin la tigaie, nu fierte, în puţin ulei, deoarece acesta dezvoltă aroma legumelor, ele trebuie doar să transpire puţin. Alături se fierb, în vase separate, afumătura şi fasolea, iar când sunt gata se pun peste legume", ne spune Cătălin Cucu. "Se parfumează cu cimbru şi se acreşte cu oţet. Acesta trebuie fiert înainte de a fi turnat în ciorbă, ca să nu facă rău la stomac".