Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un astfel de exemplu este ascetul — un om care renunță în mod conștient la plăcerile materiale pentru a atinge puritatea spirituală sau înțelepciunea supremă.
Conform DEX, cuvântul „ascet” provine din fr. ascète, lat. asceta, și este definit astfel:
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f.
Persoană care practică o viață austeră, de abținere de la plăcerile lumești, în scopuri religioase sau morale.
Această definiție ne deschide o fereastră către un mod de viață care, deși poate părea greu de înțeles în societatea modernă, își are rădăcinile în marile tradiții spirituale ale omenirii.
Cine sunt cei care aleg viața ascetică?
Ascetul își dedică existența disciplinei interioare. El sau ea renunță la:
-
bogăție materială,
-
mâncare în exces sau rafinată,
-
confort,
-
relații sociale superficiale,
-
și, uneori, chiar la vorbire.
Scopul? Eliberarea sufletului de influențele exterioare și dobândirea unei conștiințe mai înalte.
Ascetismul în istorie și cultură
Ascetismul se întâlnește în numeroase religii și filozofii:
-
În creștinism, călugării izolați în pustie sau în mănăstiri trăiesc viața ascetică pentru a se apropia de Dumnezeu.
-
În hinduism și budism, yoghinii și sadhusii renunță la dorințele lumești pentru a atinge moksha (eliberarea spirituală).
-
În Grecia antică, filozofii cinici sau stoici promovau autocontrolul ca virtute.
Un mod de viață în afara timpului
Deși poate părea extrem sau ieșit din comun, ascetismul atrage prin claritatea intenției sale: renunțarea la exterior pentru a câștiga în interior. Nu toți suntem chemați la o astfel de viață, dar poate că din spiritul ascetului putem învăța lecția înfrânării — un pas spre echilibru într-o epocă a excesului.
Citește pe Antena3.ro
