Limba română: Ce înseamnă cuvântul „lihnit”?

În literatura română, dar și în vorbirea de zi cu zi, întâlnim expresii precum „lihnit de foame”.
Dar ce înseamnă, de fapt, „lihnit” și de unde provine acest termen atât de plastic?

Definiția din DEX

LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adjectiv

DEX 2009: „Care suferă de foame; flămând, înfometat.”
În sens figurat: „care duce lipsă de ceva, lipsit de, sărăcit.”

Sinonime: flămând, înfometat, stors de puteri, epuizat (în sens figurat).
Antonime: sătul, odihnit, îndestulat.

Explicație pe înțelesul tuturor

Cuvântul „lihnit” descrie starea de foame intensă sau de lipsă extremă.
Cel mai des, îl folosim în expresia „lihnit de foame”.

Așadar, „lihnit” nu se referă doar la o nevoie fizică, ci și la una emoțională sau spirituală — exprimând o dorință intensă, aproape dureroasă.

Originea cuvântului

Cuvântul „lihnit” provine dintr-un termen slav vechi, lîhŭ („rău, nefericit”), și a evoluat în limba română cu sensul de „slăbit, chinuit de lipsă”.
Este un cuvânt vechi, cu rezonanță populară, folosit frecvent în graiul rural și în literatura realistă pentru a reda imaginea omului sărman, obosit, dar și a celui care tânjește după ceva esențial.

Exemple de utilizare

1. În sens propriu:

   • „După o zi întreagă de muncă pe câmp, s-a întors lihnit de foame.”

   • „Câinele, lihnit, căuta printre gunoaie o bucată de pâine.”

2. În sens figurat:

   • „Era lihnit de somn după noaptea albă petrecută la birou.”

   • „Se simțea lihnit de afecțiune, căutând dragostea oriunde.”

   • „Publicul, lihnit de cultură adevărată, a primit cu entuziasm spectacolul.”

În literatură

„Lihnit” este un cuvânt des întâlnit în literatura clasică românească, mai ales la autori precum Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sau Marin Preda, care îl folosesc pentru a reda realismul vieții rurale, cu greutățile și lipsurile ei.

De exemplu, expresia „lihnit de foame” devine o imagine vie a omului simplu, aflat în lupta pentru supraviețuire, dar și o metaforă pentru orice formă de dorință nestăvilită.

Cuvântul „lihnit” este scurt, dar puternic.
El nu descrie doar foamea trupească, ci și setea sufletului — pentru hrană, pentru iubire, pentru sens.
Un termen vechi, dar mereu actual, care ne amintește că în spatele fiecărei lipse se ascunde o nevoie profund umană.

Citește pe Antena3.ro

„Se vinde cozonacul la felie”. Avertisment sumbru: Inflația se apropie de 10%, iar mulți români nu vor avea ce pune pe masă de Crăciun