Un semn al iubirii de oameni

În atmosfera caldă a Bibliotecii Ioan Slavici din Strada Radu Beller, Amita Bhose, traducătoarea lui Eminescu în bengali, a revenit la viaţă...

Filialele Bibliotecii Metropolitane Bucureşti sunt închise pentru a fi informatizate, însă dragostea de carte nu a putut fi stăvilită vineri, 29 mai, când trecerea prin lume a Amitei Bhose, scriitoare, traducătoare a lui Eminescu în bengali, a fost semnalată prin apariţiile la Editura Cununi de stele a două cărţi de excepţie: "Radha şi Krişna", de Chandidas, traducere din bengali şi "Maree indiană. Interferenţe culturale indo-române".

Profesoara, dar şi omul Amita Bhose a mers pe drumul deschis de Luceafăr şi a ajuns în România, iar bucuria cu care şi-a împărtăşit dragostea pentru poezia eminesciană a ajuns în inimile elevilor săi români de la Universitatea Bucureşti lăsând dâre de lumină...

DOUĂ MINUNI
Dragostea dintre divinul Krişna şi păstoriţa Radha este dezvăluită de primul roman, aşa cum afirmă Rabindranath Tagore, "forţele nemărginite şi enigmele indescifrabile ale iubirii", iar cartea conţine şi un amplu studiu introductiv despre poetul Chandidas, literatura vaişnavă, filozofia vişnuită, codul estetic al literaturii vaişnave, istoricitatea lui Krişna. Maree indiană.

Interferenţe culturale indo-române este o carte în care au fost prinse într-un mănunchi articole, studii, eseuri, conferinţe, axate mai ales pe teme eminesciene, organizate tematic: studii de istoria culturii indiene în contextul culturii universale, interferenţe culturale indo-române, cultură şi civilizaţie indiană de Amita Bhose, care a trăit 30 de ani în România, pentru România, din dragoste pentru Eminescu.

Carmen Muşat Coman, promotoarea acestui eveniment, ne-a povestit despre vremea când era studenta Amitei Bhose: "De la Didi, cum ne ruga să-i spunem, am învăţat disciplina unei materii, seriozitatea, dragostea pentru limba lui Tagore. Să-ţi ştii valoarea, dacă o ai, să nu faci compromisuri, să ai coloană vertebrală indiferent cu ce consecinţe. Consecinţe care, în ceea ce o priveşte, nu au întârziat să apară.

În 1991, postul i-a fost desfiinţat de o mână de oameni care-i doreau plecarea din ţară, căci era singura care le putea dovedi impostura profesională. Am văzut-o atunci înnegurată şi tristă, dar nu s-a lăsat învinsă. Orice altă Universitate din lume ar fi fost onorată să o aibă la catedră. În România postrevoluţionară i s-a arătat uşa Universităţii, precum lui Maiorescu".

La 24 octombrie 1992 Didi se stingea, atingând neatinsul, devenind pulbere de stele lovindu-se de Luceafăr... Studenţii ei au plâns atunci, de durere, de dor, de neputinţă, de revoltă. Dor, acel cuvânt pe care atât de bine a ştiut să-l traducă în bengali. India a fost mai aproape de noi prin acest mesager al ei unic, Amita Bhose...