x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Boala încheieturilor

Boala încheieturilor

de Mirela Dădăcuş    |    05 Oct 2010   •   00:00
Boala încheieturilor
Sursa foto: /Thinkstock

Când spunem poliartrită reumatoidă, prima imagine care ne vine în minte este cea a unei persoane în vârstă, care are degetele deformate, se plânge întruna că o dor ­articulaţiile şi se deplasează cu greutate. Într-adevăr, această boală este una dintre cele mai dureroase, însă ea poate apărea la orice vârstă, începând de la 25 de ani.


Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună, care determină inflamarea cronică a articulaţiilor, cu precădere a celor de la mâini, picioare, coate şi umeri. Este una dintre cele 100 de boli grupate sub denumirea generală de "artrită".
La unele persoane, boala poate afecta ­cartilajul, osul şi ligamentele, provocând deformarea articulaţiilor.
O articulaţie este formată din două oase, ale căror extremităţi sunt învelite de un cartilaj care absoarbe şocurile şi face posibilă mişcarea. Partea interioară a articulaţiei este învelită într-un strat de mucoasă, care lubrifiază articulaţia. În cazul unei articulaţii inflamate, mucoasa din interiorul ei se îngroaşă, determinând roşeaţa, durerea şi creşterea în volum a articulaţiei.


CAUZE NECUNOSCUTE
În ciuda cercetărilor, cauzele declanşării poliartritei reumatoide rămân necunoscute. Chiar dacă agenţii infecţioşi, precum virusurile, bacteriile sau ciupercile, au fost mult timp suspectaţi, nici unul nu a fost dovedit ca fiind o cauză a bolii.

Se bănuieşte că predispoziţia familială, dar şi anumiţi factori (stresul, fumatul, genetici ­ gena HLA DR4, tulburări hormonale, sarcina sau frigul) ne fac mai vulnerabili în faţa ei. Deranjat de aceşti "duşmani necunoscuţi", sistemul imunitar îşi intensifică activitatea şi ajunge să atace nu numai intruşii, ci şi propriile ţesuturi ale organismului. Acest lucru duce la inflamaţia articulaţiilor, dar şi a unor organe: inima, ochii sau plămânii.


SIMPTOME
Gravitatea poliartritei reumatoide diferă de la o persoană la alta. Boala se  instalează discret sau îşi poate arăta brusc colţii. De exemplu, ne putem trezi din senin cu degetele umflate şi înţepenite sau cu o durere violentă în cot sau umăr. Dacă durerea şi senzaţia de anchilozare persistă mai mult de o oră, atunci este semn de poliartrită. La fel de bine însă, boala poate să evolueze fără simptome ani la rând.

Atunci când boala este activă (când ţesuturile sunt inflamate), suntem obosiţi, nu mai avem poftă de mâncare, ne dor muşchii şi ne simţim înţepeniţi, în timp ce articulaţia inflamată este roşie şi caldă. În perioada de criză, putem avea febră uşoară şi transpiraţii nocturne.

Potrivit doctorului Laura Ioniţă, medic specialist reumatolog, caracteristic pentru această boală este faptul că rigiditatea şi durerea articulaţiilor sunt prezente mai ales noaptea şi sunt accentuate la trezire, dar şi faptul că poliartrita afectează articulaţiile simetrice (de ambele părţi ale corpului).

Afecţiunea are suişuri şi coborâşuri, adică perioade cu dureri (inclusiv noaptea) şi mişcări limitate, care alternează cu perioade liniştite. Deformările articulare (degetele în "gât de lebădă" sau în "ciocan") apar deseori în timp.


MEDICAMENTE ŞI AUTOÎNGRIJIRE

Poliartrita reumatoidă este o boală care nu poate fi vindecată încă. Însă terapia medicamentoasă combinată cu odihna şi exerciţii fi­zi­ce speciale pot diminua durerea, pot opri in­flamarea şi deformarea articulaţiilor. Atunci când nu este tratată corect, boala ne îm­pie­dică să ne mai folosim articulaţiile. Mişcări simple, precum răsucirea unui mâner sau apucarea unui obiect, devin astfel dificile. În cazurile severe, putem rămâne imobilizaţi la pat.

Tratamentul este personalizat în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi gravitatea bolii, tipurile de articulaţii implicate, starea gene­rală de sănătate, vârsta şi ocupaţia. În tratamentul poliartritei reumatoide sunt folosite două clase de medicamente: cu acţiune rapidă (aspirina şi cortizon, pentru a reduce durerea şi inflamaţia) şi cu acţiune lentă (medicamentele antireumatice ce previn  distrugerea progresivă a articulaţiilor şi, mai nou, medicamentele biologice care pot opri progresia bo­lii).

La terapia medicamentoasă, putem adău­ga şi un program regulat de gimnastică medi­cală, indicat de medicul curant sau fiziotera­peut. În plus, este bine să mergem cât mai mult pe jos, să ne mişcăm braţele şi fiecare în­che­ietură, dar fără smucire sau forţare. Nu este indicat să exersăm când articulaţiile sunt in­flamate sau când apar dureri în timpul exerci­ţiului.

Menajarea articulaţiilor, schimbarea periodică a poziţiei în care stăm şi menţinerea unei greutăţi corporale optime sunt  alte recomandări de care trebuie să ţinem cont pentru a ne îmbunătăţi starea de sănătate. Ali­men­ta­ţia unui bolnav de poliartrită trebuie să fie bogată în proteine, vitamine şi săracă în ca­lo­rii. Trebuie evitate alimentele făinoase şi dulciurile.


INVESTIGAŢII
Diagnosticul de poliartrită reumatoidă se pune pacienţilor care întrunesc cel puţin patru criterii din cele şapte stabilite de Asociaţia Americană de Reumatism: redoare articulară matinală ce durează cel puţin o oră, trei zone ­articulare afectate simultan, inflamaţia articulaţiilor mâinii, afectarea bilaterală a zonelor articulare, factor reumatoid (FR) pozitiv, noduli reumatoizi subcutanaţi, modificări radiologice caracteristice pentru artrita reumatoidă - eroziuni şi decalcificări osoase.

Ca analize de laborator, se recomandă:  VSH (viteza de ­sedimentare a hematiilor), CRP (proteina C reactivă) şi FR (factor reumatoid).­ Cu cât inflamaţia este mai gravă, cu atât valorile acestor analize sunt mai mari; HG (hemograma); anticorpii anti CCP şi ANA (anticorpii antinucleari) ­diagnostichează boala în stadii precoce; gena HLA DR4 (prezenţa ei este asociată cu predispoziţia pentru poliartrită).

O parte dintre aceste analize sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în timp ce restul se fac contracost. De exemplu, determinarea HLA DR4 costă în jur de 600 de lei, anticorpii anti CCP - 100 de lei, în timp ce ­anticorpii ­ANA - 55 lei. Suplimentar, mai putem face o ecografie ­musculo-scheletală,care costă 120 de lei şi care poate evidenţia inflamaţia articulaţiei.

×
Subiecte în articol: sănătatea familiei