Semnele care sună alarma că în plămân e ceva în neregulă sunt: tusea, expectoraţia, scuiparea de sânge, respiraţia grea cu sufocare (apnee), durerea şi tumoarea ce se poate pipăi.
Prof. gen. dr Teodor Horvat, şeful Clinicii de chirurgie toracică de la Spitalul Militar Central, spune că hemoptizia, adică scuiparea de sânge, îl sperie cel mai tare pe om şi într-un fel există şi o nuanţă favorabilă, că el fuge imediat la medic. Aşa se poate pune un diagnostic din timp şi se trece la tratament.
Orice boală pulmonară poate avea ca semn hemoptizia, de la câteva firişoare de sânge în spută până la scuipat zdravăn de sânge. În hemoptizie, sângele este aerat, roşu, fiindcă vine din aparatul respirator. Dar sângele în scuipat poate veni nu numai din aparatul respirator, ci şi din sfera nas-gât, ba chiar şi din esofag.
Care ar fi cauzele scuipării de sânge? În primul rând, tuberculoza. Era o vreme în care se zicea că tuberculoza este boala poeţilor, boala filozofilor. Poate şi pentru că ei erau mai sensibili, punând totul la suflet, aveau o viaţă mai boemă, cu nopţi pierdute... Era chiar un tip constituţional al omului bolnav de ftizie, cum i se zicea tuberculozei. Un bărbat înalt, subţire.
Se ştie că de tuberculoză a suferit şi a murit marele revoluţionar şi istoric Nicolae Bălcescu. De tuberculoză s-ar fi putut să fi murit şi Mozart, fiindcă a avut febră, a scuipat sânge, deşi există un mare semn de întrebare în privinţa morţii sale, existând şi o variantă că a fost otrăvit de Salieri, profesorul său.
De tuberculoză a suferit şi Chopin, marele compozitor polonez, după cum de TBC a suferit şi împărăteasa Austriei, Elisabeta, nevasta lui Franz Joseph. Împărăteasa Elisabeta, alintată şi Sisi, a avut puterea de a se vindeca de tuberculoză. Şi se zice despre ea că este autoarea teoriei dualităţii în Ardeal, care a făcut mare rău românilor obligaţi să suporte conducerea ungurilor.