Îi apucă pe unii tremuriciul de frică atunci când observă că urina lor, pe parcursul zilei, are uneori culoare mai intensă şi pare mai încărcată de substanţe deşeu...
Îi apucă pe unii tremuriciul de frică atunci când observă că urina lor, pe parcursul zilei, are uneori culoare mai intensă şi pare mai încărcată de substanţe deşeu. Se sperie că, apoi de două ori când fac pipi, urina e mai “subţire” ,cu o culoare mai puţin gălbuie şi evident cu o încărcătură mai mică de săruri. Groaza lor este că rinichii lucrează în salturi, că ba îşi fac treaba, îşi curăţă organismul, ba dau rateuri şi în aceeaşi zi urina lor e mai decolorată. Temerea lor e nejustificată, ba mai mult, observaţia cu variaţia concentraţiei de urină ar trebui să-i bucure. Profesor doctor Mircea Penescu, directorul general al Spitalului “Carol Davila” din Bucureşti, explică cum că elasticitatea în funcţionarea rinichilor e semnul sănătăţii lor, şi că este mai mult decât firesc ca, în anumite perioade ale zilei, rinichiul să elimine prin urină mai multe săruri, iar în alte perioade, când au băut mai multe lichide, concentraţia şi coloraţia urinei să fie mai slabe. Rău ar fi ca urina să fie mai mereu diluată şi cu concentraţie mică, aceasta fiind chiar şi un semnal de insuficienţă renală. Şi, apoi, dacă urina n-ar fi uneori concentrată în săruri, acele săruri ar rămâne în rinichi, ceea ce ar duce la neplăceri. Rinichiul este de fapt o garanţie a purităţii organismului. El este cenzorul care separă binele de rău. Deci rinichii nu sunt la coada unei liste privind importanţa organelor. Ca dovadă este următorul argument. Cei doi rinichi care cântăresc împreună cam 300 de grame, faţă de 80 de kg cât atârnă corpul omenesc, ei bine, cei doi rinichi primesc o cincime din totalul sângelui organismului, ei fiind foarte importanţi, beneficiază de o irigare de lux cu sânge.