Pierderile de urină pot fi provocate de naşterea în sine, dar şi de perioada de graviditate, cînd fătul apasă pe toate ţesuturile perineului, acel teritoriu dintre anus şi organele genitale externe.
PULSUL MEDICINEIPierderile de urină pot fi provocate de naşterea în sine, dar şi de perioada de graviditate, cînd fătul apasă pe toate ţesuturile perineului, acel teritoriu dintre anus şi organele genitale externe. Unele cifre anunţă că 16% dintre femei suferă de acest defect stînjenitor, de incontinenţa urinară, aşa că trebuie acordată atenţie acestui subiect. Pierderile de urină pot fi la efort, cînd omul ridică greutăţi, strănută, îşi schimbă poziţa etc. Mai există şi incontinenţa urinară numită “prin imperiozitate”, cu alte cuvinte este vorba de senzaţia imperioasă de urinare, care nu poate fi întîrziată. Omul nu se poate ţine de pipi. Dar nu e neapărat nevoie să existe graviditate şi naştere, fiindcă sînt femei care n-au născut şi au incontinenţă urinară. Prin trecerea anilor, ţesuturile îşi pierd elasticitatea şi tonicitatea şi se pierde pipi. La menopauză, lipsa hormonilor poate slăbi perineul şi se ajunge la incontinenţă urinară. Şi bărbaţii pierd urină, mai ales cei cărora li s-a scos prostata sau au avut operaţii urologice sau neurologice.