Reconstruirea vezicii urinare

Să reamintim că boala cancerului de vezică urinară se află pe tristul podium al bolilor care strică îngrozitor confortul de viaţă şi că aceasta se manifestă într-o for­mă foarte agresivă.

Continuă să explice această boală şi tratamentul aplicat de chirurgi doctor Cristian Surcel, chirurg important la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal de la Spitalul Fundeni.

Se atrage atenţia că orice urinare cu sânge, vizibil sau invizibil, trezeşte suspiciunea că poate fi vorba despre un cancer de vezică urinară. Trebuie făcută ecografia cu vezica plină de urină, fiindcă atunci când ea este golită tumoarea poate să nu apară.

Cum se luptă cu această boală? Se intră cu endoscopul pe calea naturală în vezica urinară şi cu camera video se observă tumoarea. Dacă ea e superficială şi nu a invadat muşchii vezicii, se îndepărtează cu endoscopul. Dar trebuie sacrificat şi peretele vezicii în zona tumorii ca marjă de siguranţă, chiar dacă ea nu s-a infiltrat în musculatură.

Probe de ţesuturi şi din tumoare se dau la laborator. Dacă tumoarea a intrat şi în pereţii vezicii, se scoate vezica cu totul, dar se mai îndepărtează şi prostata la bărbaţi, veziculele seminale, grăsimea care înveleşte vezica urinară şi lanţurile de ganglioni aferenţi.

Dacă pacienta este femeie, se îndepărtează vezica urinară, uretra, peretele interior al vaginului, uterul, anexele uterului şi ganglionii.

Partea rea este că acest cancer dă metastaze care pot atinge ficatul, plămânii, oasele şi ganglionii. Când tumoarea a străpuns pereţii se face operaţie deschisă cu bisturiul şi se scot toate organele menţionate mai sus. După aceste extirpări se face şi o reconstruire pentru a drena urina. Se încearcă reconstruirea unei alte vezici urinare din intestinul gros sau subţire.