Infectia la os nu e o bagatela. Infectiile la nivelul osului sunt greu de tratat. Si asta fiindca microbul se prinde in os unde fluxul de sange e limitat. Fiindca in os nu e circulatie mare de sange, motiv pentru care greu patrunde si antibioticul la concentatii mai mari. Necirculand mult sange in os, nu lucreaza bine nici apararea imunitara. Deci, in cazul unor fracturi, mai ales in cazul celor deschise, consolidarea si repararea testului sunt de mare importanta.
O alta complicatie care apare in apropierea focarului de fractura este instalarea unei incompatiblitati intre implanturile metalice si structura osului. E bine ca in osul infectat sa nu fie piese metalice. Deoarece metalul din agrafe, suruburi, placute accentueaza inflamatia. Si asta pentru ca cimetalul e privit de organism ca un corp strain. Tocmai de aceea, cand apare necazul unei infectii la os in caz de fractura, medicii sunt nevoiti sa scoata piesele metalice de fixare din osul infectat si sa adopte o alta solutie: fixatoarele externe.
Dar aceasta solutie extrema are dezavantaje. Fixatorul extern al osului fracturat are nevoie in fiecare zi de ingrijirea medicului. Zilnic, trebuie schimbat pansamentul. Continua sa expuna complicatiile aparute in cazul fracturilor medicul primar Rodica Marinescu, seful Sectiei ortopedie la Spitalul Colentina. Se numeste calus vicios situatia in care fractura s-a vindecat cu o deplasare. E vorba despre o deformare a oaselor prin consolidare. Se zice ca oasele sunt ca un telescop atunci cand dupa fractura au ramas unul in altul evident cu scurtarea membrului pus in gips.
Uneori, tot viciu de consolidare a fracturii este si incalecarea fragmentelor osoase. Uneori, apare si o consolidare in pozitii vicioase ale osului fracturat. Mai bine este tolarata o consolidare vicioasa a caluslui intr-o pozitie mai departata de articulatie de osul lung. Daca fractura a avut loc mai apropae de articulatie consolidarea calusului vicios e mai greu de suportat, deci apare un rasunet defavorabil in articulatie si se instaleaza mai repede artroza. Daca aceasta consolidarea cu calus vicios nu are rasunet rau in functionarea articulatiei si a segmentului de os atunci aceasta consolidare se lasa asa. Daca insa are de suferit articulatia se face o operatie.
Chirurgul ortoped provoaca un focar artificial de fractura, se rearanjeaza corect oasele, se consolideaza fragmente cu piese metalice si se face o alta imobilizare urmata de recuperare. Tocmai pentru a preveni aceasta fracturare dirijata e bine ca, de la inceput, fractura sa fie foarte bine redusa, adica, sa fie foarte bine rearanjate bucatile de os ca inainte de fractura. Mai preces sa se revina la arhitectura normala a osului. Dupa aceasta rearanjare a fragmentelor osoase in urma fracturii, consolidarea cu piese metalice trebuie sa fie ferma. Consolidarea cu piese metalice apeleaza la sarme mai groase (brose) realizandu-se o constructie de sustinere a osului in forma lui initiala.