Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Întotdeauna privesc bolnavul ca pe o rudă..." Profesor doctor Alexandru Bucur, şeful Clinicii de Chirurgie oro-maxilo-facială din cadrul UMF Carol Davila Bucureşti, împlineşte astăzi 55 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Am încheiat un an cu multe realizări, în special pentru Clinica pe care o conduc, şi nu în ultimul rând pentru mine. De fapt, ceea ce am început în 2009 a reprezentat un vis vechi de... 20 de ani, adică dotarea cu aparatură şi instrumentar a Clinicii de Chirurgie oro-maxilo-facială la o cotă de normalitate. Un nesperat ajutor şi înţelegere prin care visul a prins conturul realităţii poartă amprenta dlui prof. dr Sorin Oprescu şi a dr Marius Savu - director ASSMB.
Însă visele devenite realitate nu se opresc aici şi merg mai departe spre construcţia unui nou spital de profil, de altfel unic în ţară (chirurgie oro-maxilo-facială şi medicină dentară), proiect în care primii paşi au fost deja făcuţi prin realizarea studiului de fezabilitate. Cred că am o stea norocoasă! Am ales profesia care-mi place. Am o familie care m-a înţeles şi m-a ajutat permanent. Am format o echipă chirurgicală tânără, performantă, recunoscută pe plan naţional şi internaţional. Întodeauna privesc bolnavul ca pe o rudă, o persoană extrem de apropiată căreia doreşti să-i faci ce este mai cel mai bine, dar am mai învăţat ceva - «mai binele este răul binelui». Sunt câteva împliniri care-mi creionează activitatea: examinator al board european de chirurgie OMF, preşedinte al Societăţii Naţionale de Chirurgie OMF, coordonatorul vol. 3 Chirurgie OMF din Tratatul de chirurgie, Editura Academiei, sub redacţia prof. dr Irinel Popescu, satisfacţia unui lucru bine făcut cu fiecare promoţie de absolvenţi sau tinerii medici rezidenţi şi, nu în ultimul rând... felicitările de sărbători ale multor oameni cărora am încercat să le redau zâmbetul.
Sunt şi dezamăgiri? Bineînţeles. Între alb şi negru există multe nuanţe de gri. Nici ieri, nici astăzi şi nici mâine nu voi înţelege cum promovează impostorii, cum obţin şi funcţii de conducere, cum poţi fi în acelaşi timp în două locuri de muncă diferite ca locaţie şi specialitate, cum majoritatea dintre noi nu ia nici o atitudine şi continuăm să tăcem. Este o tăcere păguboasă, care îndepărtează sau orientează spre alte meleaguri tineri colegi talentaţi, dar fără «pile».
Sunt de acord că sistemul sanitar nu este bun. Dar sistemul este format din oameni. Oare noi toţi suntem buni? Şi doar sistemul e rău? Se încearcă de 20 de ani când cosmetizarea, când reorganizarea acestui sistem, dar continuăm să plătim totul la «global». Eşti în spital de stat, spun unii că ar trebui să stai şi de multe ori aşa este. Am colegi care efectuează 300-500 de operaţii complexe pe an, alţii 50-70 de mici intervenţii «chirurgicale» de genul extracţiilor dentare, şi toţi primim aceleaşi drepturi salariale. Mă întreb cum îi putem recompensa pe cei ce muncesc şi cum putem opri ascensiunea celor care continuă «păguboasa plutire». Pentru această etapă de tranziţie fără sfârşit îndrăznesc să cred că implementarea unui sistem public-privat în spitale ar fi benefic deoarece: 1. Medicii din spital ar obţine venituri suplimentare continuând activitatea tot în spital prin parteneriat public-privat; 2. Spitalul ar obţine venituri suplimentare prin acelaşi parteneriat; 3. Se pot crea astfel noi locuri de muncă fie în sistem public, fie în sistemul privat, deoarece medicul care profesează în sistem public nu poate profesa şi în sistemul privat; 4. Sigur vom obţine o competiţie reală între cele două sisteme în beneficiul bolnavilor şi mai multe locuri de muncă pentru tinerii colegi.
De cine-ţi este dor de ziua ta?, mă întreabă un bun prieten. De toţi cei care nu pot fi lângă mine astăzi, dar mai ales de părinţii mei, care sigur, acolo Sus, undeva, se bucură de tot ceea ce am realizat."
