Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vizualitatea spectacolului de opera este un subiect care m-a preocupat intens si indelung. Scenografi a unui spectacol de opera presupune o anumita vizualitate patronata de modaliatea de a intelege muzica, respectiv, de felul in care descifrezi tu, ca scenograf, dramaturgia muzicala. Eu abordez fiecare spectacol ca pe o pictura, urmarind ideea dramatica, forma, compozitia si mesajul, incercand de fiecare data sa ma gandesc ca ceeea ce ii ramane spectatorului este amintirea unui interpret sau imaginea unui decor.
Spectacolul de opera din Romania se lupta din greu sa obtina un statut egal cu cel al spectacolului de teatru. Cred ca abordarea diferitelor genuri de catre regizori si scenografi dezvolta creativitatea care, combinand, poate inova usor. Spectacolul este spectacol, indiferent de gen. A fost un timp in care cantaretul de opera nu avea si abilitati de actor si, obiectiv, jocul devenea stangaci si neconvingator fiind sacrificat voit in favoarea cantului. Astazi insa, lucrurile s-au schimbat evident.
Referindu-ma acum concret la Oedipe, cred in multipla modalitate de a povesti ceva, de a reciti un text sau o partitura, de aceea nu cred in longevitatea spectacolelor de opera, care, inerent, se degradeaza mai ales moral. Un spectacol ar trebui sa nu se joace mai mult de cinci ani. Apoi, ar trebui refacut. Scenografi a este si ea una dintre acele arte care cauta modalitati noi de exprimare, materiale noi, generatii noi de lumini, si toate aceste determina fara indoiala o schimbare permanenta a conceptiei unui spectacol.
Pentru reusita, deosebit de importanta este creativitatea, dar si posibilitatile tehnice disponibile sau bugetul alocat. Montarea Oedip-ului de George Enescu, este o sansa mare pentru orice creator, si cred ca se incearca intotdeauna, prin cele mai diverse si subtile metode, restituirea noua si originala a capodoperei.
Anul acesta, povestind prietenilor despre ce lucrez la Opera din Bucuresti, mi-au raspuns – cei mai multi ironic: "iarasi Oedipe?'!.... Iata ca Festivalul dedicat lui George Enescu doreste sa-i gaseasca lui Oedipe o forma de exprimare contemporana. Personal am o relatie stransa si indelungata cu partitura: acum 20 de ani, cu Oedipe am dat concurs de intrare in colectivul operei bucurestene; am mai lucrat pentru spectacolul realizat in anul 1994 in regia lui Andrei Serban; m-am ocupat putin de transpunerea pe scena din Bucuresti a montarii lui lui Götz Friedrich de la Berlin ... Acum un an, impreuna cu colegii mei scenografi , am tras la sorti daca voi semna scenografi a pentru Oedipe sau Loengrin, si soarta m-a ales pentru partitura enesciana.
Momentele de creativitate pura pentru un scenograf sunt jumatate din realizarea spectacolului, conceptia in sine: m-am documentat, am ascultat atent muzica, am desenat spatii si forme, am calatorit cu gindul la Oedipe, descoperind ideea spatiala de care am ramas legata. Aceasta imi dezvolta aproape obsesiv secventialiatatea drumului personajului pe linia infinita a destinului sau, ajungand la cele mai simple forme geometrice: cerc, spirala, linii paralele.
Vizual, spectacolul meu din 2011 este simplu, uneori straniu si imaterial, si nu presupune decat rabdare, intelegre si accceptarea din partea publicului. Muzica este fascinanta. Am combinat elementele liniare drepte cu cele curbe, ramanand intr-o zona cromatica astrala, de la puritate la sange, obtinind astfel imagini intre real si fantastic. Scena Sfinxului, cheia dramtica a dramei, am tratat-o intre aer si foc. Finalul se petrece in spatii mirifice ale mantuirii si impacarii. Personajele sunt oameni stranii care au amprenta tuturor timpurilor strabatute de filozofi a mitului lui Oedipe.
Sper ca publicul sa descopere ca simplitatea montarii realizate impreuna cu regizoarea Anda Tabacaru Hogea, este o cale posibila spre esenta dramaturgiei muzicale enesciene.
Viorica Petrovici
Scenografa Viorica Petrovici a absolvit in 1981 Institutul de Arte Plastice din Bucuresti , sectia Scenografie. Imediat dupa absolvire a colaborat cu Studiourile Cinematografice din Buftea, iar din 1984 este angajata a Operei Nationale Bucuresti. A castigat mai multe premii din care mentionam Premiul Fundatiei Oedipe (1998), Premiul Uniunii Artistilor Plastici (1998), Premiul Forumului Criticilor si Muzicologilor (2001). A colaborat cu Opera Brasov, cu Albert Hall din Londra, cu Opera Comica pentru Copii din Bucuresti , dar si cu numeroase teatre dramatice din tara.
