Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Compusa in anul 1899 pentru sextet de coarde, Verklärte Nacht op. 4, este prima lucrare reprezentativa pentru etapa de inceput a creatiei tanarului compozitor ARNOLD SCHÖNBERG (1874-1951), in varsta de 25 de ani, format in cultul traditiei germane reprezentate in primul rand de Brahms si Wagner.
Partitura e inspirata de un poem de Richard Dehmel si relateaza dialogul dintre un barbat indragostit si femeia care-i marturiseste ca asteapta un copil de la un altul. Muzica, de un lirism debordant, actioneaza ca un comentariu al sentimentelor. Lucrarea e scrisa in re minor, tonalitate "fetis' a celor trei membri ai noii scoli vieneze, Schönberg, Berg si Webern, si e alcatuita din cinci parti inlantuite. Prima, in miscare foarte lenta, sugereaza trairile unei perechi indragostite sub traditionalul clar de luna. A doua, mai animata, prezinta tema principala, incarcata de un dramatism puternic, care e in continuare prelucrata intr-o lunga dezvoltare culminand cu dialogul involburat al instrumentelor de coarde – cele grave cu cele inalte. Partea a treia surprinde asteptarea reactiei barbatului inamorat, printr-o scurta zona de tranzitie bazata pe tema introductiva. Miscarea se termina in mod simbolic in tonalitatea indepartata mi bemol minor. In partea a patra se produce un contrast prin alunecarea armonica spre tonalitatea luminoasa Re major. Pe plan psihologic, aceasta parte corespunde reactiei protagonistului, al carui sentiment triumfa asupra incercarii suferite si se exprima printr-o lunga tirada pasionata care se incheie cu transfigurarea primei teme, revenita in tonalitate majora. Finalul este o ampla Coda ce aduce concluzia printr-un imn inchinat naturii si mantuirii prin iubire. Prima auditie a lucrarii la Viena (1902), a produs un scandal pe care autorul nu l-a uitat usor. Insa Noapte transfi gurata a devenit repede celebra, cu atat mai mult cu cat Schönberg a realizat in 1917 un aranjament pentru orchestra de coarde, revazut in 1943, partitura ce se va prezenta in concertul de astazi.
Pe DINU LIPATTI (1917-1950) faima timpurie de interpret l-a propulsat pe orbita carierei concertistice. Aceasta i-a consumat cea mai mare parte a energiei in timpul scurtei sale vieti. A compus in ragazuri furate studiului la pian sau odihnei. Simfonia concertanta pentru doua piane si orchestra de coarde op. 5, dedicata dirijorului Charles Münch, a avut prima auditie la Paris, in mai 1939. Interpretii au fost Clara Haskil si autorul, avand ca dirijor pe Ionel Perlea. Lucrarea adopta structura ciclului clasic de trei parti: I. Molto maestoso, se bazeaza pe un material tematic modulant. Este utilizata din plin tehnica variationala sub aspect melodic si ritmic, iar politonalismul cunoaste exprimari ingenioase; II. Molto adagio, creeaza o atmosfera specifi c romaneasca prin citarea unei doine autentice; III. Conspirito, e plina de dinamism si degaja o atmosfera de voie buna, cu accente de umor.
Un sentiment proaspat si lipsit de tulburare sufl eteasca strabate muzica Serenadei in Mi major pentru orchestra de coarde, op. 22, de ANTONÍN DVORÁK (1841-1904). A fost compusa in doar 11 zile, in mai 1875. Fericirea tanarului artist abia casatorit se refl ecta in aceste pagini, alaturi de optimismul stimulat de recentele primiri entuziaste ale creatiilor sale. Prima parte, Moderato este bazata pe motive melodice gingase, in stilul serenadelor pline de gratie din vremurile de demult. Partea a doua, Tempo di Valse, e o piesa plina de farmec si melancolie, minutios cizelata. Se bazeaza pe o tema inaripata de vals si pe motive elegante, amabile, cu caracter de mazurca. Cea de a treia parte, un Scherzo, vivace, e un exemplu convingator si frumos al artei lui Dvorák. Partea a patra, Larghetto, are caracterul unei nocturne, iar muzica exprima forta coplesitoare a iubirii profunde. Finalul, Allegro vivace, e construit in forma de sonata si se desfasoara intr-o atmosfera stralucitoare, sarbatoreasca.
Flautistul JAIME MARTÍN colaboreaza permanent cu ansamblurile Academy of St-Martin- in-the-Fields, Orchestra de Camera a Europei, Filarmonica din Londra. S-a nascut in Spania, la Santander, si din anul 1992 este stabilit la Londra. A studiat la Academia de Muzica din Madrid iar mai tarziu la Haga. In 1991 a debutat ca solist la Carnegie Hall din New York cu Concertul pentru fl aut si orchestra de Nielsen. Dupa o cariera solistica deosebita ca flautist, din anul 2007 Jaime Mar
