x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Oedipe, o operă fantastică

Oedipe, o operă fantastică

de Larisa Clempuş    |    05 Sep 2011   •   21:00
Oedipe, o operă fantastică
● Va aflati la prima intalnire cu publicul romanesc. Ce asteptari aveti privind aceasta prezenta in Festivalul International George Enescu?
● Intr-adevar, ma voi afla pentru prima data in Romania. M-am documentat despre Festivalul Enescu de pe site-ul acestuia si am fost absolut impresionat de program si de faptul ca George Enescu a scris atat de multa muzica. Din pacate nu stiu destul de multe despre acest compozitor si m-am decis ca atunci cand ma voi intoarce la Viena sa cumpar cat mai multe discuri cu lucrarile sale. Cunosc doar opera lui, Oedipe, o opera fantastica ce s-a cantat acum aproximativ 10-15 ani la Viena. Cred ca este un compozitor care aduce un suflu nou in intreg spatiul central-european. Toate acele efecte din sistemul
intonational netemperat sunt impresionante. Astfel incat imi doresc sa mai ascult lucrari de Enescu si, poate, chiar sa abordez muzica sa ca dirijor, mai ales ca lucrez si la Filarmonica BBC, acolo unde imi sunt solicitate mereu programe interesante.

● Programul pe care il veti prezenta la Bucuresti va incepe cu o lucrare compusa de dumneavoastra, North wind Pictures. Fiind o premiera romaneasca, v-as ruga sa oferiti publicului nostru cateva repere. La ce ne putem astepta ascultand aceasta muzica?
● Este o piesa bazata pe opera mea, Mister Northwind, care a avut premiera absoluta la Opera din Zürich in anul 2005. Mi s-a spus ca in opera mea este foarte mult material sonor care ar putea fi folosit intr-o lucrare orchestrala. Anul acesta sunt compozitor in rezidenta la Festivalul Grafenegg din Austria, acolo unde fiecare compozitor trebuie sa scrie o lucrare pentru Festival. Astfel incat am profitat de aceasta ocazie si am revazut partitura operei Mister Northwind bazata pe un libret de H.C. Artmann.
Am folosit cele mai atragatoare momente orchestrale, pline de virtuozitate, intr-un ciclu ce dureaza aproximativ 25 de minute. Ca sa asculti aceasta muzica nu este necesar sa cunosti povestea operei, un subiect simplu, preluat dintr-o legenda italiana. Vor exista si duete si arii, interpretate, insa, de diferite instrumente: personajul principal, Mister Nortwind, este reprezantat de trombon, iar celelalte roluri sunt interpretate de corn, violoncel si vioara.

● Pe langa opera, ati compus de-a lungul timpului diferite tipuri de muzica. Cum ati descrie, in general, stilul dumneavoastra? Exista compozitori care v-au influentat in mod decisiv?
● Am crescut in Viena, si atunci cand am inceput sa imi caut propria identitate, in anii ’60, viata muzicala austriaca era dominata de Scoala de la Darmstadt, centrul muzicii de avangarda. Reprezentantii acestui curent considerau ca sistemul tonal nu mai poate fi folosit, iar singura posibilitate de a compune este tehnica seriala. Eu, totusi, am considerat ca acest limbaj muzical nu mi se potriveste si ca trebuie sa ma intorc la un stil pe care ascultatorii sa il inteleaga. Astfel ca in anul 1966 am fondat, impreuna cu un coleg al meu, Kurt Schwertsik, ansamblul MOB art and tone ART, in cadrul caruia am incercat sa cream muzica pentru oameni fara educatie muzicala. Am fost inspirati de conceptia compozitorului Hanns Eisler, care ne-a invatat sa singurul scop ar trebui sa fi e dezvoltarea calitatii simfonice a muzicii noastre. Pe de alta parte, incercand sa-mi gasesc drumul in muzica, am fost infl uentat de Kurt Weill si de creatiile sale din anii ’20 si ’30.

● Pentru ca vorbeati despre Kurt Weill, ati ales pentru concertul din 6 septembrie si o creatie a sa, Cele sapte pacate capitale.
● Asa este. E vorba despre ultima lucrare scrisa de Weill in colaborare cu Bertolt Brecht, care spune povestea a doua surori, Anna I si Anna II. Initial a fost un balet in care Anna I canta, iar Anna II dansa. Dar in concert poti canta fara desfasurare scenica, cu Anna I – mezzosoprana si cu un cvartet barbatesc format din doi tenori, un bariton si un bas. Lucrarea este o pledoarie impotriva capitalismului si a avut premiera la Paris in 1933, in fata publicului francez, astfel incat nu a fost inteleasa pe deplin, intrucat textul a fost in limba germana. Sper ca publicului roman sa ii fie tradus textul, pentru ca si noi vom prezenta lucrarea in limba originala. Am mai imprimat muzica de Kurt Weill, iar acum unul dintre telurile mele este sa inregistrez Cele sapte pacate capitale in urmatorii doi ani, impreuna cu Angelika Kirchschlager.

● Stiu ca ati mai lucrat cu aceasta artista in trecut. Ce ne puteti spune, insa, despre colaborarea cu ceilalti muzicieni care se vor afla pe scena Festivalului George Enescu?
● Da, cu Angelika Kirchschlager am mai lucrat la Festivalul de la Lucerna din anul 2005, punand in scena tot lucrarea lui Weill, iar trei ani mai tarziu am sustinut un turneu impreuna in Europa. Si cu Jan Bostridge si Florian Boesch am colaborat in acel turneu, dar si cu alte ocazii. Boesch este unul dintre baritonii mei preferati, este un artist foarte inteligent. Iar cu Jan Bostridge vom canta Our Hunting Fathers, o lucrare compusa de Benjamin Britten in tinerete, la New-York. Am ascultat deja aceasta lucrare cantata de Bostridge si va pot spune ca este impresionanta dictia sa si felul cum pune in evidenta cuvintele. In ceea ce priveste Orchestra Tonkünstler, Orchestra Simfonica a Austriei Inferioare, eu fac parte din conducerea sa artistica de aproape 10 ani. Aceasta reuneste muzicieni din Viena si sustine concerte in mare parte la Musikverein. De asemenea, Orchestra este rezidenta la Festivalul Grafenegg, un eveniment relativ nou, care se desfasoara pe parcursul intregii veri. Repertoriul ansamblului este divers si cuprinde lucrari clasice, romantice, dar tin neaparat sa cantam cat mai multe creatii de secol XX.

● Cum se vor contura de acum inainte proiectele dumneavoastra muzicale?
● Chiar in aceasta perioada compun o opera pentru Festivalul de vara din Bregenz, editia 2013. Acest proiect imi va ocupa timpul pentru urmatorii doi ani. In plus, dirijez mult la Los Angeles, Cleveland, New York, dar, pentru ca imi ramane prea putin timp pentru compozitie, va trebui sa reduc proiectele dirijorale, chiar daca imi este greu sa refuz, de exemplu, Orchestra Filarmonica din New York.
Pentru aceasta orchestra si pentru pianistul Emanuel Ax voi compune si un concert. Astfel incat, sunt, cu adevarat, foarte ocupat.

×
Subiecte în articol: festivalul george enescu 2011