x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Comerţul de artă: Târgurile, Clienţii

Comerţul de artă: Târgurile, Clienţii

de Tudor Octavian    |    03 Noi 2011   •   21:00

Vechea zicala "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti" are o multime de aplicatii parti­culare. In comert, ea ar putea avea urmatoarea formulare: Spune-mi ce vinzi ca sa-ti spun cine esti. In comertul cu obiecte de arta, in zicerea de baza incap si variatii paradoxale ori cu aparente de paradox, cum ar fi: Spune-mi ce vinzi ca sa-ti spun cu cine te insotesti.

Pe fond, comertul de arta tine toate legile generale ale negustoriei, dar aura sacralizanta a marfii il face, daca nu misterios, oricum dedicat si elitist. In zonele sale superioare, asa si este, dar de un secol incoace el a devenit o in­de­let­nicire mai mult decat democra­tica, iar in destule cazuri, populara. In zecile de mii de targuri eu­ro­pene duminicale, stradale, co­mu­nale, de tipul "goleste podul", "deschide garajul", "piata de pu­reci" si talcioc, toata lumea vinde si toata lumea cumpara, iar pretul ofertei e stabilit ori, mai bine zis, constituit de negustor si de cum­pa­rator deopotriva.

In conditia sa publica insa, ade­va­ratul comert de arta e numai acela din galerii, licitatii si magazine de antichitati. De multe ori se intampla ca oamenii sa nu reali­zeze ceea ce tocmai traiesc. Tar­gu­ri­le noastre duminicale "de la Sosea", cele periodice din Parcul Obor si din mai multe orase din tara, indiferent de cantitatea si ca­li­­t­­­atea ofertei si a cumparatorilor, sunt un rezultat al democratizarii negotului cu lucruri de valoare. Mai mult, aici incepe noul proces de valorizare a inventarului do­mes­tic si de mostenire, adeseori ig­norat ca patrimoniu spiritual de pro­prietari si de urmasi. Conside­rand diversificarea fabuloasa a for­melor de comert cu lucruri de co­lectie, de interes spiritual si artistice, trebuie sa acceptam si ideea ca am devenit parte dintr-un fe­nomen mondial. Nu ne dam sea­ma de acest fapt, dar suntem nu nu­mai partasi, ci si mari beneficiari ai fenomenului. Conlucram, prin modesta noastra activitate de targ, de talcioc, de consignatie si de pia­ta locala a "anticurilor", la lu­mi­na­rea unor parti intinse din istorie, pana nu demult neglijate ori de-a dreptul refuzate de istorici. In Statele Unite ale Americii, acest co­­mert popular cu vaste trimiteri in veacurile de ocupare a teritoriului de imigranti e politica de stat. Tot politica de stat e si in tarile din vestul Europei. Ratiunea sa e sim­pla si pe intelesul tuturor: istoria societatii intereseaza mai mult decat aceea a razboaielor si a pa­la­te­lor. In toate formele sale, de la cele mai emancipate – galerii, case de licitati si piete de traditie – la cele mai accesibile, altfel spus de la marele comert cu opere de arta la acela cu suveniruri "din ve­chime", comertul liber conteaza ca o cucerire moderna. Oricat de celebru e un muzeu, el are si intrari de serviciu, nu numai de gala. Nici in istorie lucrurile nu stau altfel.


×