x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comerţul de artă: Târgurile, Clienţii

0
Autor: Tudor Octavian 03 Noi 2011 - 21:00
Vechea zicala "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti" are o multime de aplicatii parti­culare. In comert, ea ar putea avea urmatoarea formulare: Spune-mi ce vinzi ca sa-ti spun cine esti. In comertul cu obiecte de arta, in zicerea de baza incap si variatii paradoxale ori cu aparente de paradox, cum ar fi: Spune-mi ce vinzi ca sa-ti spun cu cine te insotesti.

Pe fond, comertul de arta tine toate legile generale ale negustoriei, dar aura sacralizanta a marfii il face, daca nu misterios, oricum dedicat si elitist. In zonele sale superioare, asa si este, dar de un secol incoace el a devenit o in­de­let­nicire mai mult decat democra­tica, iar in destule cazuri, populara. In zecile de mii de targuri eu­ro­pene duminicale, stradale, co­mu­nale, de tipul "goleste podul", "deschide garajul", "piata de pu­reci" si talcioc, toata lumea vinde si toata lumea cumpara, iar pretul ofertei e stabilit ori, mai bine zis, constituit de negustor si de cum­pa­rator deopotriva.

In conditia sa publica insa, ade­va­ratul comert de arta e numai acela din galerii, licitatii si magazine de antichitati. De multe ori se intampla ca oamenii sa nu reali­zeze ceea ce tocmai traiesc. Tar­gu­ri­le noastre duminicale "de la Sosea", cele periodice din Parcul Obor si din mai multe orase din tara, indiferent de cantitatea si ca­li­­t­­­atea ofertei si a cumparatorilor, sunt un rezultat al democratizarii negotului cu lucruri de valoare. Mai mult, aici incepe noul proces de valorizare a inventarului do­mes­tic si de mostenire, adeseori ig­norat ca patrimoniu spiritual de pro­prietari si de urmasi. Conside­rand diversificarea fabuloasa a for­melor de comert cu lucruri de co­lectie, de interes spiritual si artistice, trebuie sa acceptam si ideea ca am devenit parte dintr-un fe­nomen mondial. Nu ne dam sea­ma de acest fapt, dar suntem nu nu­mai partasi, ci si mari beneficiari ai fenomenului. Conlucram, prin modesta noastra activitate de targ, de talcioc, de consignatie si de pia­ta locala a "anticurilor", la lu­mi­na­rea unor parti intinse din istorie, pana nu demult neglijate ori de-a dreptul refuzate de istorici. In Statele Unite ale Americii, acest co­­mert popular cu vaste trimiteri in veacurile de ocupare a teritoriului de imigranti e politica de stat. Tot politica de stat e si in tarile din vestul Europei. Ratiunea sa e sim­pla si pe intelesul tuturor: istoria societatii intereseaza mai mult decat aceea a razboaielor si a pa­la­te­lor. In toate formele sale, de la cele mai emancipate – galerii, case de licitati si piete de traditie – la cele mai accesibile, altfel spus de la marele comert cu opere de arta la acela cu suveniruri "din ve­chime", comertul liber conteaza ca o cucerire moderna. Oricat de celebru e un muzeu, el are si intrari de serviciu, nu numai de gala. Nici in istorie lucrurile nu stau altfel.



Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de