Cum adica nu esti evreu?

Dupa treizeci de ani, un coleg de facultate, cu care in tot acest timp am avut o relatie mai mult decat amicala, m-a luat la rost: "Cum, tu nu esti evreu?". "De ce sa fiu evreu? - i-am raspuns - Ce ti-a venit?"

"Bine, bine - a zis el ca si cum inca nu se grabea sa fie suparat, cata vreme chestiunea mai putea fi dezbatuta - dar eu am fost convins ca esti evreu. Si nu numai eu. Cum, adica, nu esti evreu? Trebuie sa fii evreu!"

Omul era pornit rau. Ca unul ce suferea o mare dezamagire, acolo unde se astepta mai putin. Nu-i era nici lui clar ce ratase sau poate ce nu castigase in relatia cu un prieten, insa faptul ca relatia pierdea dintr-odata un atribut esential il facea sa se simta vulnerabil. Nu mai conta ce gandise el despre mine. Conta doar ce aveam sa gandesc eu de acum inainte despre el. A repetat ca prostul de mai multe ori: "De ce nu esti evreu? De ce am crezut eu atatia ani ca esti evreu? Nu se poate sa nu fii evreu. Toata lumea stie ca esti evreu".

Problema se complica. Prietenul meu, vasazica, imi vorbise si se purtase cu mine, mai bine de trei decenii, solidar cu felul de a fi al unui mare numar de oameni ce nutreau aceleasi convingeri. El ca el, avea sa-si revina, avea sa-si revada trecutul si sa salveze, dintr-o amicitie construita pe o premisa falsa, ce mai era de salvat. Dar cum va reactiona lumea cand va afla? Nu chiar "toata lumea", cum se exprimase el pripit, fiindca nu omenirea intreaga avea sa se resimta de noutate, dar ce aveau sa zica prietenii cu care discutase de-a lungul anilor conditia mea de evreu?

Daca as fi sesizat in comportamentul vechiului meu prieten un accent antisemit sau filosemit, probabil ca l-as fi intrebat: "Ce treaba am eu cu toate astea?". Si situatia se lamurea de mult. Avea inca timp sa-si orienteze trairile in niste directii mai clare. Sa fie antioccidental sau excesiv de prooccidental, sa fie antichinez sau filochinez, sa fie antigroenlandez sau progroenlandez. Dar asa? Se lasase lucrat intr-un ungher al creierului de o ipoteza cu durata si, deodata, ramanea fara ea.

N-avea cunostinta de importanta acestei ipostaze, in sistemul sau de gandire, n-avu-sese niciodata prilejul sa-i verifice efectele. Descoperind insa ca nu sunt evreu, era obligat sa se intrebe de importanta ei. Nu cumva ii dictase un anume fel de a fi, pe care eu, ca lucrurile incepeau sa se limpezeasca, aveam sa-l analizez si sa-l sanctionez?
Amicul o tinea pe a lui, ca o jucarie stricata: "Hai ca glumesti! Hai ca esti evreu si ma pui la incercare!"

Bietul baiat! Oare cator amici nu le-am stricat tot restul vietii, cand au aflat ca am fost altcumva decat ma socoteau? Oare cator amici nu le amaram anii, pe care-i mai au de trait, dupa ce se trezesc ca ne-au urat fara nici un motiv? Ca si-au consumat cu noi niste sentimente, care ar fi facut pui in alte case? Si ca tot ce li s-a intamplat lor rau sau aiurea nu a fost nicicand din vina altora, ci a lor. Au jucat carti proaste, convinsi ca sunt castigatoare.