x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Învăţăturile unei găini către puişorii ei

Învăţăturile unei găini către puişorii ei

de Tudor Octavian    |    15 Apr 2008   •   00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ei, dragii mei puişori, a venit şi vremea să ştiţi cine suntem şi ce vrem. Viaţa e scurtă, azi eşti ou şi mîine eşti broiler în galantar. Nouă, găinilor şi puilor de Călăraşi, nu ne e indiferent dacă ajungem ciorbă de potroace sau aripioare picante. Avem mîndria noastră, avem un trecut şi un nume.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ei, dragii mei puişori, a venit şi vremea să ştiţi cine suntem şi ce vrem. Viaţa e scurtă, azi eşti ou şi mîine eşti broiler în galantar. Nouă, găinilor şi puilor de Călăraşi, nu ne e indiferent dacă ajungem ciorbă de potroace sau aripioare picante. Avem mîndria noastră, avem un trecut şi un nume.

Una e să vezi lumina zilei într-o fermă din Ialomiţa şi alta să nu te cheme în nici un fel, să n-ai afişe în metrou, ciocul tău să nu apară pe pungi şi la televiziune. Voi, iubiţii mei, trebuie să creşteţi mari şi pufoşi la carne, să ştie omul pe ce dă banul. Să fiţi lăudaţi, cînd sunteţi scoşi din cuptor, să fiţi numai pulpe şi piept, nu gîturi şi ghiare. Cine nu papă tot ce ne pune nenea îngrijitorul în troacă, rămîne mic şi sfrijit. Şi, în loc să fie dus la piaţă, să vadă lumea, să se bucure de viaţă, ajunge făină de oase în cine ştie care avicolă din Gheorghieni. Păi, de asta mi-am rupt eu fundul ouîndu-vă, ca să nu mă bucur de voi, să vă văd mari şi graşi? De asta mi-am sacrificat cariera şi v-am crescut fără cocoş, ca să fiţi îndărătnici şi să nu vă luaţi E-urile, cum vi le dă tante agentul sanitar? Vreţi să mor de ruşine, cînd mă uit cum pleacă puii altora la abator cu două, trei zile mai devreme decît e în grafic, iar voi nu faceţi greutatea?

Ţineţi minte ce vă zice mama: nimeni nu s-a născut friptură. Trebuie să fiţi cuminţi şi silitori, să ascultaţi ce vă învaţă găina bătrînă, să vă feriţi de anturaje proaste. Un pui de curte n-o să vă fie niciodată un exemplu demn de urmat. La ce-i bună libertatea, dacă trebuie să scormoneşti toată ziua după rîme şi gîndaci, să ciuguleşti polimeri şi pungi de plastic, să te culci cu guşa goală şi să sfîrşeşti în aceeaşi oală de supă ca şi mă-ta, fără etichetă, fără aditivi alimentari, fără o calculaţie de preţ şi, în definitiv, fără TVA?!! Nu ascultaţi ce vă cîrîie dincolo de gard puii vagabonzi, care rîcîie prin gunoaie. Unde nu-i igienă şi bandă rulantă, spune un vechi proverb de bucătărie, nici dragoste nu e. Într-o fermă modernă, dragii mamei dragi, nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, totul se transformă. N-am spus-o eu, a spus-o marele Lomonosov. Fiţi mîndri că găinaţul vostru devine făină de peşte şi că din fulgii voştri nişte oameni inimoşi şi cu multă ştiinţă de carte or să obţină pateu de raţă sau, cu puţin noroc, chiar pastă de parizer. Iar tu, mititelul mamii, nu pui deloc carne pe tine, nu te îndopi la ore fixe, stai cu ochii pe pereţi şi visezi la cai verzi. Ce crezi c-o să se aleagă de tîrtiţa ta, cînd o să fii la vîrsta cuţitului? Tare mi-e teamă c-o să ajungi grăunţe pentru cîini. Doar cînd mă gîndesc la viitorul tău şi simt că mor de supărare. Mai bine muream la revoluţie, decît să sufăr atîta într-un regim democratic. Numai inimă de mamă să nu fii. Ce contează c-am dat ţării vreo două sute de generaţii de pui de rotisor, dacă cel mai drag mie dintre toţi e trist şi neconsolat că nu s-a născut gîscă şi umblă să-şi facă schimbare de sex?

×
Subiecte în articol: editorial