Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o lume ruinată de păcat în care eşti judecat pe nedrept, în care mantaua iubirii refuză să te mai îmbrace, în care destinul, ghinionul sau cum vreţi să-i spuneţi au fost prea necruţătoare cu unii, totul pare să funcţioneze pe dos. Din lipsa orelor de sport, din cauza unei boli moştenite genetic, oricare ar fi motivul, „îngerii graşi ori urâţi” sunt respinşi de societate. Asta deşi „ţelul este să-i ajuţi pe cei slabi să devină puternici, nu să-i laşi să devină şi mai slabi” (Neale D. Walsch).
Multă lume reuşeşte cu greu să zâmbească, deşi sufletul le plânge. Multă lume îşi duce cu greu lupta pentru supravieţuire pe pământ, deşi nu s-ar zice. Iar atunci când încearcă să se ridice şi să meargă mai departe (după ce că îşi pierd total încrederea de sine), cei din jur le îngreunează „sarcina” şi le încetinesc procesul de refacere. Ne facem că uităm faptul că, în loc să-i sprijinim pe cei înnegriţi de ghinioane, îi înfundăm şi mai mult în „groapa păcătoasă” din care încearcă disperat să scape. Ştiaţi că, vorba filologului Wilhelm Grimm, cei care aplaudă răul sunt încă mai vinovaţi decât cei care-l făptuiesc?
Deşi se mişcă uşor pentru a nu-şi trezi copilul cu probleme medicale şi nu numai, vioiciunea din ochi îi trădează realitatea. Păşeşte pe vârfuri în speranţa că podeaua care îi suportă marea greutate nu va scârţâi. Îşi întreţine singură fiul încă de când i-a dat naştere, fiindcă tatăl s-a grăbit să... fugă. Cu toate că încă e întuneric când pleacă şi când se întoarce de la serviciu, nu se plânge de sacrificiile făcute pentru unicul său copil. Este timidă, însă, oricât şi-ar dori să nu iasă în evidenţă, aspectul fizic nu îi permite asta. Glumele din copilărie pe seama greutăţii sale („Nu te supăra, aştepţi un copil sau aşa eşti tu, mai grasă?” sau „Unde îţi petreci vacanţa? La Slănin Moldova?”) nu-i dau pace nici 20 de ani mai târziu. Ştim că „trupul uman este o aglomerare de cărnuri, grăsimi şi secreţii”, dacă ar fi să îi dăm dreptate scriitorului G. Liiceanu, din acest motiv cei copleşiţi de obezitate sunt cel mai adesea respinşi în societate. Faptul că este, prin natura sa, predispusă să moară subit spre deosebire de cei slabi plus eşecurile copilului său pe mai multe planuri o inundă sub un potop de critici şi judecăţi. Oricât ar vrea să îşi arunce într-un sertar trecutul dureros, cei din jur o împiedică să facă asta, dându-i fiori confuzi. Totul fiindcă cei care au avut o realizare în acest sens care au solicitat mult efort se umple de trufie şi se uită cu dispreţ la ceilalţi mai... greoi, ca să spunem aşa. Iar acesta este doar un caz...
Problemele nutriţionale sunt o grijă permanentă în societatea modernă. Între cel cu greutatea mare şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă, o dragoste respinsă automat, ceva de neînţeles. De când le pătrunde-n casă însuşi necruţătoarea durere, compătimirea unora dispare. Ochii nu ne-au fost concepuţi pentru vanitate, respingere şi dispreţ, ci pentru a manifesta prin ei dragoste, măcar după vederea imaginii zugrăvite a unui om copleşit de ghinion ori de boală. O vorbă veche spune: „Aveţi grijă, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre”.
Citește pe Antena3.ro
