Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sătul până peste cap de întrevederi la nivel înalt, de prânzuri de afaceri, de recepţii şi de nenumăratele plictiseli, la care e obligat orice bancher, ca să nu mai punem la socoteală chinul de a-şi evalua tot timpul averea, un miliard, nu contează de unde, fiindcă miliardari excedaţi de banii lor se găsesc în toată lumea, a decis să renunţe la tot şi să ducă o viaţă simplă şi sănătoasă.
Noi, lefegiii şi pensionarii, suntem nefericiţi fiindcă am ajuns să mâncăm numai E-uri, dar nefericiţi sunt şi miliardarii, deşi pot mânca absolut ce poftesc: B-uri, C-uri, M-uri, X-uri, Y-uri chiar şi Z-uri. Ca să poată trăi departe de aglomerările urbane şi de absurdul magazinelor personalizate, miliardarul şi-a cumpărat o insuliţă, undeva, în Pacificul de Sud unde preţul insuliţelor e în scădere. Spre deosebire de insule, care costă scump, e adevărat, dar au aeroporturi, şosele, internet şi apă curentă, iar un trai simplu e întotdeauna garantat de o societate de asigurare din Wall Street, insuliţele au numai aer curat şi plante încă nestudiate de specialişti. Aşa că miliardarul a fost nevoit să foreze câteva puţuri simple de mare adâncime, pentru apă, să paveze câţiva kilometri cu asfalt simplu, să angajeze câţiva grădinari bulgari simpli şi să cheltuiască vreo cincizeci de milioane simple cu miniportul, miniareportul, ministudiourile de radio şi televiziune şi cu toate celelalte minidotări care, oricât de simple ar fi, sunt întrutotul necesare unei vieţi izolate, într-un loc unde te poţi gândi în linişte la nonsensul existenţei în mijlocul unei metropole.
Alte câteva milioane simple de dolari miliardarul a mai cheltuit cu crearea, într-un centru de cercetări particular, a unor soiuri ecologice de lăptuci, roşii, cartofi, morcovi şi mărar negru, de Rădăuţi. Se ştie că o viaţă, oricât de simplu ar fi trăită, e complicată mult de legumele modificate genetic, de carnea conservată cu metoangstat de kaufland, de ştirile de la ora cinci şi de manifestaţiile rezerviştilor. Ceva mai mult a costat zidul digital de protecţie contra vaselor cu emigranţi din Tunisia, Libia şi Egipt, care cutreieră de izbelişte mările şi oceanele. Pentru un om cu simţul rentabilităţii, mult şi puţin nu înseamnă nimic. Pentru un fost miliardar, care vrea să cugete la lipsa de sens a unei existenţe bogate, o investiţie de cinci, şase sute de milioane de dolari este exact acelaşi lucru ca un televizor second-hand pentru un bătrân cu pensie mică. Banii sunt ceva foarte relativ, mai ales când sunt enorm de mulţi sau enorm de puţini. Banii sunt ceva sigur, doar când sunt destui.
Şi astfel, cu numai cinci, şase sute de milioane de dolari risipiţi ecologic, un miliardar american a reuşit să trăiască simplu, la fel de departe de ororile civilizaţiei ca şi ţăranii din Scuturaţii din Deal, care n-au avut niciodată electricitate, apă şi drumuri pietruite. Numai că aceştia, spre deosebire de american, nu le-au avut gratis. Fapt care pentru ei a însemnat un câştig.
Citește pe Antena3.ro
