Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu câteva zile în urmă “New York Times” publica, sub semnătura lui David Brooks, un editorial de mare semnificaţie, intitulat “Revolta celor slabi”.
Ideea autorului cu privire la timpurile pe care le trăim în lumea globală este aceea că regulile, obiceiurile şi normele de conduită pe care se sprijină civilizaţia zilelor noastre “sunt sfidate de o coaliţie a celor ce nu mai au succes”. Dacă societatea şi în primul rând politica nu este capabilă să creeze abundenţă şi demnitate pentru oameni, atunci e mult mai simpu să afişezi o îndrăzneală dispreţuitoare faţă de comportamentul civilizat şi să găseşti o mie de motive pentru a fi nemulţumit de alţii şi cam niciunul de tine însuţi. Oare noi ca ţară şi stat ne aflăm în “Revolta celor slabi” ? Într-unul din marile discursuri ale lui Nicolae Titulescu este o propoziţie pe care aş vrea să o iubim nu doar pentru că e frumoasă ci pentru că ne-am propune să o urmăm : “Soarta este scuza celor slabi şi opera celor tari”.
Multele constatări de neputinţă sau de eşec cu care se confruntă societatea românească pot fi atribuite incompetenţei treburilor politice. Însă prin aceasta n-am făcut vreun pas concret pe un alt drum, spre un rezultat mai bun.
Situaţia economiei româneşti rămâne clar nemulţumitoare câtă vreme atât de mulţi români trăiesc la mare strâmtoare şi îşi caută un mai bine pe meleaguri străine. Zilele acestea am aflat dintr-o statistică oficială că productivitatea orară a muncii în ţara noastră este de şase ori mai mică decât media UE. Ştirea m-a şocat. În 2014 nu s-a îmbunătăţit cu nimic acest indicator faţă de 1988 !
Explicaţia stă în lipsa unei linii de dezvoltare economică, bazată pe gândire analitică şi strategică, care să fi fost consecvent susţinută de guvernările post-decembriste. Iar lipsa aceasta ne situează acum în categoria “ ţară săracă din UE ”, cu industrie naţională slabă şi instituţii ale statului ineficiente. Avem însă permanent o gâlceavă politică în care singura ambiţie este imaginea şi singurul rezultat palpabil e dezordinea, politică şi instituţională.
E extrem de comod dar şi profund mincinos să spui că acesta este cursul economiei de piaţă şi că integrarea europeană va aduce la un moment dat şi prosperitatea. S-au luat mai multe decizii anti-piaţă (de exemplu privatizări şi lichidări frauduloase de unităţi economice ) decât măsuri de stimulare a iniţiativelor private pentru piaţă şi s-au preluat multe formalisme şi reguli europene şi mult mai puţine eficiente mecanisme de integrare (vezi stadiul încă ruşinos al fondurilor europene accesate de România îndeosebi unde avem cele mai mari nevoi – autostrăzi, drumuri, apă şi canalizare).
Toate sondajele de opinie indică foarte clar că românii vor o schimbare de direcţie în mersul României. Aceasta se referă la un cadru de civilizaţie la care aspirăm neîncetat pentru că rămâne mereu îndepărtat.
Încrederea noastră în noi înşine, în resursele noastre intelectuale şi economice, în calitatea unei politici devotată sincer şi eficient ţării, este din nefericire la un nivel scăzut. Iar acum am avea nevoie ca de aer de multă încredere.
Cu aproape 25 de ani în urmă, la baricadă, am fost în revolta acelora, nu prea mulţi, care păreau şi extrem de slabi în faţa puterii dictaturii. Şi totuşi, în câteva ore, regimul s-a prăbuşit. Revolta paşnică de acum e împotriva neputinţei de a duce ţara într-un loc respectat şi de români şi de străini . Tot prin curaj, dar şi prin multă seriozitate, eu cred că putem.
Citește pe Antena3.ro
