Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este ţara lor. Fac tot ce vor şi nu dau socoteală nimănui pentru ceea ce fac. Dacă nu le place ceva, schimbă. Dacă nu le place cineva, îl schimbă. Dacă nu pot să-l schimbe, îl arestează. Au preşedinte, au guvern, au bani, au procurori, au mandate de percheziţie care abia aşteaptă să fie puse în aplicare, au adrese spre care urmează să plece aceste mandate, au mandate de reţinere şi au o zi anume când sunt emise acestea, vinerea, mai mereu vinerea, pentru ca până luni cel reţinut să aibă suficient timp pentru a bea până la fund paharul umilinţei, iar reputaţia lui publică să se ducă dracului, va încerca în zadar s-o facă la loc, începând chiar de luni, marţi sau miercuri, adică din ziua când va fi pus în libertate, dar miile de cioburi în care ea s-a transformat nu se mai potrivesc, până la urmă, atâta vreme cât te bucuri de libertate se poate supravieţui şi fără reputaţie!
Nu te poţi pune cu ei, care au totul! Curte Constituţională, servicii secrete, ANI, simbriaşi anticomunişti, televiziune publică, GDS, maşini negre, mardeiaşi de presă, elită culturală, drept de semnătură, buget, amante, nepoţi, fini, cumnaţi, copii la studii în străinătate, copii europarlamentari, spitale în străinătate, eşarfe portocalii la gât, sânge portocaliu, TAROM, CFR, vagoane-cisternă pline cu vopsea portocalie, deoarece ar cam fi timpul ca iarba ce răsare de la mama ei verde primăvara să dobândească totuşi altă culoare, iar cerul, a cărui infinitate albastră s-a învechit, e musai să se înnoiască şi el, conformându-se cromaticii generale! Curcubeul, ce ziceţi de curcubeu?, prea face pe apoliticul, cele şapte culori ale sale existau şi pe vremea lui Ceauşescu, şi a comunistului de Iliescu, roşul trebuie să devină roşu-portocaliu, oranjul, oranj-portocaliu, galbenul, galben-portocaliu, violetul, violet-portocaliu, şi tot aşa până la şapte. Ca să nu mai vorbim de dreptul de vot pe care trebuie să-l capete berzele, având în vedere faptul că jumătate de an locuiesc pe alte meleaguri, e necesar ca Ministerul de Externe să se ocupe de situaţia lor, luându-le, mai cu seamă în preajma alegerilor, în evidenţă.
Până şi viaţa noastră, singura noastră viaţă, le aparţine tot lor. Ar fi fost minunat să fi avut o viaţă de rezervă. Aveam unde să fugim, ne ascundeam la sânul acesteia. Dar aşa?! Ar mai fi, desigur, viaţa de apoi. Nu m-ar mira să dăm până şi acolo de ei! În privinţa ţării se mai poate face totuşi ceva. Poţi găsi o altă ţară, la o adică, una care să te împrumute sau pe care să o iei tu cu împrumut. Nu toţi ne pricepem însă la asta. Nu toţi avem ştiinţa de a trăi departe de mormintele părinţilor noştri. Nu toţi putem accepta ideea de a coborî într-o zi într-un pământ care, oricum ai da-o, nu înseamnă totuşi acasă. Şi nu din vina lui, ci din vina sufletului tău prost care vrea să te ţină pe loc acolo unde te-ai născut şi ai crescut, acolo unde te-ai încăpăţânat să rămâi, pentru a te trezi, taman când îţi închipuiai că ai ajuns om împlinit, într-o ţară a altora. A lor, care au totul. Ar trebui poate să le mulţumim pentru faptul că ne îngăduie să existăm. Dacă existăm! Poate că am murit de mult şi avem un vis ciudat despre o ţară ciudată, care seamănă pe alocuri cu ţara ce ne-a aparţinut chiar nouă înşine cândva!
