Vara

Vara este anotimpul care iti ia trairile nedeslusite pana la capat si ti le prezinta dureros de sincer in toata puterea lor. Vara stie intotdeauna sa-si developeze imaginile, amintirile cand sufletul e gol si pregatit pentru asta. Ca-ntr-un aranjament pentru vara, fericire, suflet si amintire.

Sfarsitul fiecarei veri are ceva sfasietor in el. Asa cum nu o are sfarsitul nici unui alt anotimp. Amintirile verii sunt mai puternice, au timp sa se aseze mai bine in noi, sa se intipareasca in sange chiar. De parca vara si-ar revarsa toata magia asupra noastra prinzand in jadul ei cald si luminos gesturi si intamplari simple pentru ca mai apoi sa ne spuna ca ele, de fapt, erau si insemnau fericirea.

Vara este anotimpul care iti ia trairile nedeslusite pana la capat si ti le prezinta dureros de sincer in toata puterea lor. Cu alte cuvinte, vara este anotimpul in care fericirea isi face de cap cu sufletul tau pe ascuns, lasandu-te mult mai tarziu sa intelegi ce ti s-a intamplat, ce nu ti s-a intamplat, ce ai trait, ce n-ai trait, ce ai iubit, ce n-ai iubit, ce ai simtit, ce n-ai simtit.

Vara stie intotdeauna sa-si developeze imaginile, amintirile cand sufletul e gol si pregatit pentru asta. Ca-ntr-un aranjament pentru vara, fericire, suflet si amintire.

Ma gandeam cand scriam aceste randuri, incercand sa raspund la intrebarea unde se duce, unde pleaca ea, ca vara nu pleaca niciodata. Intotdeauna ea ramane in noi, aproape ca ne cere asta. Iar noi, cu zambetul pe buze, ca-n fata unui compliment care ne face placere, dar ne si rusineaza-n acelasi timp, ne fastacim si nu stim sa spunem decat da, fara sa credem o clipa ca acest lucru e posibil.

E farmecul ei dar si talentul de a ne cotropi dintr-o joaca, insa fara sa ne dea vreo sansa. Iar noi cand vom fi terminat de zambit vom fi fost deja cuceriti, posedati chiar de puterea ei.

Vara nu pleaca niciodata din noi. Ne bantuie cu tot cu amintiri si prin celelalte anotimpuri, uneori atat de dureros, de sfasietor incat nu mai stim de e toamna, iarna sau primavara.