Viaţa într-un cerc

- Trei vagabonzi s-au instalat într-un vechi pavilion de muzică dintr-o piaţă pariziană. Doi din ei pleacă devreme la cerşit şi după mâncare, iar al treilea rămâne să păzească modestul lor avut, strâns în mijlocul platoului: ţoale, sticle, cartoanele pe care dorm.

Trec în câteva rânduri prin piaţă, în zile diferite şi la ore diferite, şi-l văd pe homlesul de pază mergând în cerc, cu capul în piept, ca întemniţaţii într-o celulă strâmtă. Pentru că nu-l văd niciodată stând, conchid că merge în cerc ore în şir. Nu ştiu dacă omul e acelaşi sau dacă cei trei procedează în schimburi, ca-n armată. Nu sunt singurul care se opreşte să-l privească pe vagabondul care se roteşte. Acolo, sus, pe platforma pe care urcau odinioară fanfarele, se simte protejat şi nu dă nici o atenţie mulţimii de gură cască. Simt că ceva îmi scapă şi, dintr-odată, realizez ce. De fapt şi eu mă învârt în jurul acelei pieţe de o săptămână, mai mult fără treburi, decât cu un rost. Toţi ne rotim, unii în cercuri mici, alţii în cercuri mai largi. Când cercul e mare, nu-ţi dai seama că te învârteşti în jurul unui punct. Tot un învârtit e şi înconjurul planetei. De doi ani, iau un medicament contra vertijului. Uneori, fără un motiv anume, totul în jur începe să se învârtească. Poate că aşa simte şi vagabondul, că el stă pe loc şi că planeta intră în vertij. Îi povestesc toate astea unui medic, iar medicul mă priveşte şi spune: Depinde ce medicament iei.

- Într-un magazin, sunt de vânzare plăpumi cu puf de pinguin. Pe moment, nu mă sesizez de absurdul reclamei. Apoi apar întrebările: Cum, adică, puf de pinguin? Cine tunde pinguini? Pleacă frizerii la poli, să prindă pinguini şi să-i tundă? Ce viaţă duce un pinguin tuns? Să existe şi crescătorii de pinguini pentru puf? Pinguinii se mănâncă? Ce oroare: ciorbă de pinguin, sărmăluţe de pinguin, pinguin în sos de usturoi!

- O întâmplare teribilă, pe care mi-o relatează patronul unei firme care debarasează lucrurile din apartamentele în curs de a-şi schimba chiriaşii şi din casele sufocate de obiecte. În jargon profesional se spune că "face debarale". Chemat de un mare negustor de artă, specializat în afişe de epocă şi grafică, să-i pună casa în ordine, domnul crae "face debarale" dă peste un spectacol aiuritor: tot ce a putut fi spart în mii de bucăţi e spart, tot ce a putut fi rupt e rupt, tot ce a putut fi mânjit cu vopsea e vopsit, nimic nu e întreg. Cineva a muncit zile în şir să nu mai rămână nimic în vila aceea întreg, curat, în stare de folosinţă. După câteva zile, un săptămânal de scandal publică şi explicaţia unui caz de vandalism amănunţit şi furios. Soţia negustorului a descoperit, după zece ani de căsnicie şi după ce i-a crescut doi copii, că bărbatul are un amant. Şi nu numai că-l are, dar a înregistrat pe dischete toate orgiile. În casă au rămas întregi doar dischetele şi laptopul. Încă o chestiune de amănunt: doamna e internată într-un ospiciu, cu mintea făcută fărâme.