Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O doamnă de la radio prezenta proiectul de lege propus de Lavinia Şandru in ce priveşte modificarea indemnizaţiei proaspetelor mămici.
O doamnă de la radio prezenta proiectul de lege propus de Lavinia Şandru in ce priveşte modificarea indemnizaţiei proaspetelor mămici. După cum bine ştiţi, la ora actuală ajutorul de la stat e unul şi mic: 600 de lei lunar, plus incă minunata sumă de 200 de lei pentru copil. Că-i ajunge, la vărsta aia. Nu fumează, nu bea cafea, nu hălăduie cu fufe prin oraş, deci 200 de lei sunt arhisuficienţi pentru o dezvoltare normală, ca să avem copii tari ca fierul, inalţi ca bradul şi deştepţi ca Bill Gates. Sau ca Eminescu, pardon. Am uitat că trebuie să fim săraci, că aşa le stă bine geniilor. Bun. Şi doamna Şandru bătea monedă pe aspectul inechităţii: damele şomere prin definiţie să toarne copii cu ghiotura ca să-şi asigure 800 de lei lunar, pe care altfel nu i-ar vedea nici intr-un an, in vreme ce femeile cu studii şi cu recunoaştere materială pe plan profesional să-şi ia adio de la ce li se cuvine. Acum intervine doamna jurnalist de radio, plină de incrăncenare morală. O interpelează pe promotoarea proiectului de lege in sensul că nu cumva ar fi "mai bine" să se mărească alocaţia pentru copil? De unde rezultă clar sclipirea de inteligenţă a jurnalistei. Evident că normal ar fi să dea statul mai mult pentru copil. Dar pănă una-alta, n-ar fi mai indicat ca statul să nu pedepsească mamele care căştigă foarte bine? Intreb şi eu. Cu alte cuvinte, dacă o mamă căştigă două-trei mii de lei pe lună, n-ar fi mai bine ca inţeleptul de stat s-o lase să-şi ia bănuţul, sau măcar un procent fix din bănuţul ei, şi să-şi crească liniştită copilul acasă, atăt căt are voie? Fireşte, e peste puterile multora să priceapă chestiunea. Din simplul motiv că trăim incă intr-o societate in care cei care căştigă mult fără să fure ar trebui omorăţi cu pietre pentru că s-au ajuns, fir-ar ai focului! In schimb, cei care cerşesc sunt demni de milă şi trebuie musai integraţi in programe de ajutorare, că şi ei au dreptul să trăiască. Să trăiască, da. Subscriu. Dar asta nu inseamnă că trebuie să trăiască la fel de bine ca unii care muncesc zi şi noapte şi aduc beneficii economiei naţionale. Şi nu doar că la fel de bine, ci chiar pe spinarea lor! Poate mă-nţelegeţi, doamnă.
