Moartea la Veneţia

Gondola se balansa uşor trecând pe sub podul bătrân. Apa, de un verde murdar, agita cu fiecare val muşchiul crescut pe marginile caselor vechi. Dintr-o bărcuţă gonflabilă, bărbaţi în salopete portocalii strângeau cu plase dibaci mânuite gunoaiele ajunse pe canal. Sticle goale de plastic, hârtii şi cutii de carton se eschivau zadarnic, ajungând în cele din urmă în ambarcaţiunea primăriei.

Gondola se balansa uşor trecând pe sub podul bătrân. Apa, de un verde murdar, agita cu fiecare val muşchiul crescut pe marginile caselor vechi. Dintr-o bărcuţă gonflabilă, bărbaţi în salopete portocalii strângeau cu plase dibaci mânuite gunoaiele ajunse pe canal. Sticle goale de plastic, hârtii şi cutii de carton se eschivau zadarnic, ajungând în cele din urmă în ambarcaţiunea primăriei. Tânărul îi urmări cu interes, gândindu-se la verile Floridei şi la imensele piscine ale celor înstăriţi, pe care le curăţase în copilărie pentru câţiva bani în plus. Îşi aprinse o ţigară şi se lăsă pe spate, cu capul pe geanta de voiaj. Privi în sus clădirile înalte, cu acoperişuri line, placate cu olane. Tencuiala căzuse, scoţând la iveală cărămizile mari, marcate cu sigiliile atelierelor vremii. Lei şi vulturi, ţeste spâne sau bărboase îşi găseau astfel adăpost în pereţii umezi.

Pătrunseră în ghetoul veneţian de care i se vorbise. Înconjurat de jur împrejur cu ziduri, fusese sute de ani casa-închisoare a evreilor aşezaţi aici. Porţile de metal, odată păzite cu stricteţe, zăceau acum date în lături, cu ferecăturile zdrobite.

Ajunseră. Clădirea veche a hotelului “Getto” răsărea din ape dincolo de turnurile din piatră ale santinelelor. Plăti gondolierului şi sări pe mal. Recepţionerul îl primi jovial, oferindu-i câteva pliante şi harta oraşului, îi întinse o cheie şi zâmbi, dezvelindu-şi dinţii înşiraţi egal sub mustaţa neagră.

Camera 15 – “Moartea la Veneţia”. Tânărul citi amuzat plăcuţa de pe uşă. Obiceiul de a boteza camerele, încetăţenit la unele hoteluri din zonă, nu-l mai întâlnise pe altundeva. Aflat înăuntru, îşi azvârli la întâmplare bagajul şi se lungi pe pat. Salteaua îl primi moale şi confortabilă, iar ochii tânărului se închiseră pe nesimţite, osteniţi.

Adormise pesemne, când simţi deodată alături ceva greu mişcându-se. Căută mahmur comutatorul veiozei. Deodată, un urlet rupse întunericul şi un soldat încins cu platoşă năvăli dintr-un colţ al camerei agitând o spadă! Arma îi şuieră pe lângă tâmple! Lovitura căzu alături! Un ţipăt de moarte îi izbucni în urechi! Stropi calzi îi loviră faţa. Un bărbat pe jumătate dezbrăcat privea îngrozit trupul ciopârţit al fetei, dar căzu la rândul său sub spada gărzii. Soldatul se aplecă o clipă peste ei, apoi dispăru. Tânărul stătu un timp ghemuit, neîndrăznind să privească direct siluetele ce se topeau. Apoi, cu mişcări lente, se dădu jos din pat. Îşi sterse fruntea de sudoarea rece. Părul lung se lipise în şuviţe groase de umerii transpiraţi. Se lăsă să alunece pe zidul alb şi rămase aşa, nemişcat. Doar chipul palid şi prelung al evreicei, cu ochii mari, fixându-l parcă pentru o clipă, rămase undeva în spatele privirilor pierdute.

Dimineaţa se ridica roşie peste silueta chircită. Tânărul tresări şi deschise ochii. Aşternuturile curate zăceau în dezordine. Se privi în oglindă. Noaptea spălase sângele de neşters. Visase… Se îndoi o clipă, dar doi ochi negri îi smulseră o lacrimă. Mângâie cearşaful mototolit. Încercă să ghicească forma corpului ce parcă nici nu existase aievea. Dar existase vreodată? Îşi plimbă degetele peste albul mătăsos. Gambele, coapsele, talia subţire, sânii, gâtul arcuit, buzele de coral, pleoapele căzute într-un somn adânc… Îmbrăţişă cu ochi închişi fiinţa gândurilor lui. Se sărutară prelung. “Ajută-mă!”, simţi, iar părul negru se topi în braţele sale. Trupul scăldat în sânge pulsă dureros. Tânărul o strânse disperat la piept, dar aşternutul se destrămă în palmele sale puternice.

...va urma...