Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E seară. Pe fereastră se zăreşte pomul cu globuri şi beteală strălucitoare, iar masa plină de bunătăţi trezeşte o uriaşă poftă de măncare. In jurul bradului e adunată intreaga familie. Căntă colinde vechi, acompaniaţi stăngaci, la pian, de o mătuşă.
E seară. Pe fereastră se zăreşte pomul cu globuri şi beteală strălucitoare, iar masa plină de bunătăţi trezeşte o uriaşă poftă de măncare. In jurul bradului e adunată intreaga familie. Căntă colinde vechi, acompaniaţi stăngaci, la pian, de o mătuşă. Lumănările de ceară roşie răspăndesc o lumină caldă, acea lumină care i-a adunat pe toţi aici in astă-seară.
 După o cină consistentă, impănată cu istorioare hazlii, copiii sar pe genunchii bunicului pentru a asculta obişnuita poveste de dinainte de culcare, dar căreia, din cauza somnului, nu-i vor afla niciodată sfărşitul. Bătrănul incepe a ingăna basmul cu voce blăndă, aproape şoptită.
Copiii aţipesc curănd in braţele sale. El ii trezeşte cu un sărut pe frunte. Ii urmăreşte binevoitor cu privirea cum urcă somnoroşi scările către dormitor, apoi se lasă confortabil in fotoliu, aprinzăndu-şi luleaua.
Copiii se schimbă şi intră repede sub pături, mănaţi de frigul inţepător pe care sobele incinse nu-l putuseră alunga pe deplin. Fetiţa adormi aproape imediat. Băiatul mai stătu o vreme cu ochii aţintiţi pe cerul instelat, apoi aţipi şi el, pe cănd noaptea se lăsa pe deplin, cernind din bolta intunecată fulgi grei de zăpadă.
 Printre cristalele de nea, o stea incepu să pălpăie, luminănd chipul copilului. Ochii săi se deschid larg, pironiţi asupra pulsarului. Se imbrăcă cu gesturi mecanice. Cobori cele căteva trepte, şi acum se află in mijlocul miilor de forme ingheţate ce brăzdează văzduhul, mozaicăndu-l feeric. "Care iţi este dorinţa?", răsună o voce catifelată de femeie din imensitatea văzduhului. O clipă speriat, copilul incepu totuşi şovăitor, cu privirile aţintite către steaua ce transforma noaptea in zi.
Citește pe Antena3.ro
 - Aş dori... aş dori ca noaptea de Crăciun să fie veşnică!, şi deodată băiatul simţi cum totul in jur se incălzeşte. Incepu să transpire. Işi lepădă haina in zăpadă. Acum lumina devine din ce in ce mai puternică, iar in faţa ochilor săi fulgii de nea se topesc, pentru ca, unindu-se, să formeze un glob transparent ca de cristal, agăţat parcă de fire nevăzute in dreptul privirilor sale. "Priveşte!", se făcu din nou auzit glasul din mijlocul cascadei de strălucire şi căldură. Temător, băiatul privi...
Doar şampania trezită din paharele de plastic mai amintea sărbătoarea din ajun. Monitoarele băzăiau incinse după o zi intreagă de lucru şi, după căte se părea, urma o noapte albă. Iar previziunile se adeveriră. "Cap de afiş" stătea expulzarea in spaţiu a unor containere cu reziduuri radioactive şi aducerea la bază a unei capsule cu mostre de sol lunar.
Se recalculă traiectoria modulu-lui-container, apoi cea a capsulei.
Timpul trecea imbibat cu mirosul calculatoarelor incălzite la maximum, tărăndu-şi molcom lungile-i picioare. O ultimă privire şi totul poate incepe; modulul ridicat pe rampa de lansare, capsula, apropiindu-se de finalul călătoriei sale. Tensiune... 10... 9... 8... 7... 6... 5... 4... 3... 2... 1... insă ordinul de lansare nu vine... Minute trec ca fulgere. Se evaluează şi reevaluează fiecare detaliu in parte. Fiecare amănunt e intors pe toate feţele. Forfotă. Oamenii vin şi pleacă grăbiţi. Alarmat, insuşi generalul işi face apariţia, urmat de o gardă impunătoare. Se informează scurt, imparte ordine, apoi se retrage, salutat de toţi.
 Capsula devine deja un punct luminos pe cerul ca smoala, totuşi incă prea departe pentru a pune in primejdie modulul şi incărcătura radioactivă. Timpul, mai preţios ca oricănd. Acum, fără el nu mai puteau spune niciodată măine, niciodată acasă... Urmărită pe zeci de monitoare, moartea se apropie arzănd prin atmosferă, comprimănd parcă aerul din incăpere. Bulgărele de foc inaintează, muşcănd nemilos mica distanţă ce il desparte de sol. O mănă se intinde apăsănd cu putere butonul de lansare manuală. Motoarele modulului duduie, flăcările imprăştiind materia acum incandescentă a rampei de lansare, şi il ridică in inalt.
 Cele două corpuri se ciocniră violent. Explozia orbi o clipă stelele.  In marele undeva, un orologiu se oprise la miezul nopţii...
