Spiritul pământului

În ultimul timp se vorbeşte foarte mult despre dezvoltare regională. Se vorbeşte, de asemenea, despre dezvoltare durabilă, adică de acea dezvoltare care să asigure un echilibru între componentele financiar, social şi mediu. Şi asta pentru că se pare că am intrat cu stângul în noul secol XXI.

Cumulul de informaţii şi date nu a ajutat cu nimic autorităţile din orice colţ al lumii să prevină sau măcar să acţioneze eficient în momentele de criză financiară, socială sau de mediu. De aceea, din ce în ce mai des în ultimul timp începem să privim în urmă, să ne evaluăm atitudinile şi obiceiurile, să identificăm momentele în care ne-am îndepărtat de natură şi de noi, punctul din care totul a început să devină de necontrolat. Ca să putem construi durabil trebuie să redescoperim rădăcinile bine ancorate în timp şi spaţiu. Expertiza şi tradiţiile sunt factorii-cheie ce reflectă identitatea unei regiuni. Pierderea tradiţiilor spaţiului rural îi face pe oameni să nu se mai identifice cu locurile în care trăiesc, devenind străini şi indiferenţi. Această atitudine reprezintă pasul decisiv spre decăderea acelei zone. Iar reconstrucţia ei nu trebuie să înceapă decât după eliminarea cauzei care a dus la dezastru. Aceste lucruri au fost foarte bine înţelese de membrii Grupului de Acţiune Locală Trois Vallées din regiunea Corsica. Îngrijoraţi de ritmul alarmant de pierdere a tradiţiilor locale, diverşi producători, operatori şi cercetători au decis să acţioneze împreună pentru a găsi o modalitate de a păstra vie expertiza de dezvoltare a zonei. Soluţia a fost elaborarea unui registru al tradiţiilor din regiune, numit "Spiritul pământului", lucrare care prezintă trecutul şi prezentul zonei, dar şi o proiecţie spre viitor.

SCURTĂ DESCRIERE. Primul pas al proiectului a constat în cercetarea tradiţiilor existente şi a modului în care acestea mai sunt transmise în prezent. Prima observaţie a fost că până acum modul de transmitere de la o generaţie la alta era unul oral, în cadrul familiei. De asemenea, s-a constatat că în sectoarele productive rolul familiei tinde să se diminueze, chiar să dispară. Ideea proiectului a fost nu doar de identificare a acestor tradiţii, ci şi de selectare a celor mai importante, adică a celor ce sunt viabile pe termen lung şi care se pot practica şi în zilele noastre, dar şi a celor mai moderne procese de producţie ce pot înlocui practicile tradiţionale fără a afecta particularităţile zonei şi calitatea produselor. Dintre multitudinea de produse locale fabricate în zonă au fost alese cele mai reprezentative, pentru regiunea respectivă, şi anume: industria artizanală, fructe de pădure, carne de porc, plante aromate şi medicinale, miere, podgorii, smochine şi cuţite.

Finalizat la sfârşitul lui 2005, registrul tradiţiilor a fost produs în 500 de exemplare, care au fost distribuite autorităţilor locale, colegiilor şi universităţilor din întreaga regiune. El este o ilustrare clară şi fidelă a cuvintelor meşteşugarilor şi producătorilor locali.

LECŢII ÎNVĂŢATE. Registrul nu reprezintă însă singurul rezultat al proiectului. Proiectul a avut un efect profund asupra întregii regiuni şi a creat printre participanţi un adevărat sentiment de a fi împreună şi de apartenenţă la propriul teritoriu. "Spiritul pământului" a devenit un simbol al unei abordări inovatoare a sistematizării regionale, dând oamenilor prilejul de a discuta şi a se implica direct în implementarea proiectului şi în găsirea de soluţii pentru problemele lor. În timpul diferitelor întâlniri, producătorii au avut ocazia de a face schimburi de idei şi de a-şi uni forţele pentru a lucra împreună şi pentru a proiecta noi acţiuni. Aşa a apărut "călătoria simţurilor", un traseu organizat care oferă vizite la atelierele de producţie. Colectarea acestei expertize a devenit o meditaţie şi un răspuns la "a şti cum să trăim împreună" în spaţiul rural.

ÎN LOC DE CONCLUZIE. În ţări precum Franţa, dar nu numai, unde dezvoltarea şi producţia nu sunt simple vorbe-n vânt sau apanajul unei "elite", spaţiul rural se întoarce la tradiţii, nu doar redescoperindu-le şi redându-le viaţa pierdută, ci făcând din ele motorul de dezvoltare a regiunilor. Procesul este unul participativ, activ, cu şi pentru oameni. În totală concordanţă cu spiritul european de promovare a ideilor novatoare, de stimulare a implicării, de conştientizare a faptului că fiecare dintre noi contăm şi că viitorul e în mâinile fiecăruia dintre noi. În ţări precum România, majoritatea proiectelor se fac la comandă, oamenii locului nici nu ştiu de ele. Rezultatele oricum nu se prea văd decât în conturile contractorilor. Câtă vreme oare va mai trece până când ţipătul spiritului pământului să poată fi auzit şi la noi?

DATE DESPRE ZONĂ
Ţara: Franţa
Regiunea: Corsica
Populaţia: 12.447 locuitori
Suprafaţa zonei: 642 km2

DATE DESPRE PROIECT
Durata: ianuarie 2004-decembrie 2005
Buget: 45.734 euro, din care 22.867 euro fonduri europene (Leader +) şi 22.867 euro fonduri publice