A creat Arhiva Internaţională de Folclor. A fost alături de Dimitrie Gusti în campaniile monografice, a pus bazele etnomuzicologiei. A umblat prin aproape toată lumea, a cules muzica popoarelor şi a lăsat-o moştenire întregii omeniri. Pentru a nu uita cine am fost.
Poate că fără el folclorul românesc şi-ar fi pierdut din farmec. Ultimii ani ai vieţii a trăit departe de ţară, la început într-un autoexil, apoi într-unul impus de situaţia politică din România.
El, care îşi dedicase toată viaţa studierii sensibilităţii sufletului românesc, puterii lui de a crea de la melodii pentru joc la bocete, a suferit de singurătate şi de un cumplit dor de ţară. Apropiaţii îi spuneau Toto. Aşa îşi şi semna scrisorile în care "cerşea" un pic de poveste din ţara sa, un pic de gust românesc, puţin parfum de Românie.
"(...) La Grădina Botanică m-am gândit adesea (o credeam dărâmată) şi tuberoze am văzut multe prin florării (cu braţele, în Sicilia), dar n-am mai cumpărat niciodată. (...)"
"(...) Parcă văd toate bunătăţile de toamnă şi îmi lasă gura apă zadarnic. Poate îmi păstraţi şi mie o bucată de pastă de gutui şi o sticluţă cu frunce de ţuică? Cu bucata de slănină am umblat foarte domol şi-mi mai rămâne puţină. (...)"
"(...) Cu folclorul românesc nu m-am putut îndeletnici prea mult, lipsit cum sunt de tot materialul necesar (...). Sunt fericit că de la o vreme legăturile cu Bucureştii s-au uşurat, dacă mi-a fost dat să văd pe câte unul de acolo pe aci. (...)"
Constantin Brăiloiu se trăgea din neamul Brâncovenilor, înaintaşii săi fiind oamenii de încredere ai domnitorului.
O Ediţie de Colecţie document, despre un om care trebuia să se nască neapărat. Un boier. Un savant. Un compozitor, critic muzical, cronicar. Constantin Brăiloiu.
Citește pe Antena3.ro