Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Un ţânţar milionar venea de pe Postăvar", doar atât mai ţin minte din melodia pe care bunicul, fost campion balcanic şi naţional de schi alpin, mi-o fredona în copilărie. Nu am uitat însă clipele petrecute alături de el în Poiana Braşov. La acea vreme, prin anii '80, pârtiile erau mai numeroase, Camelia nefiind cartier de vile şi Slalomul prezentându-se semeaţă şi neîmpădurită.
Avea nocturnă şi era prima pistă artificială de schi. Zăpada era şi ea mai multă, în ciuda tunurilor de acum. Cabane, la fel. Teleschiuri, aşişderea - Icpat şi Kanzel funcţionau nu doar de câteva ori pe sezon, iar Slalomul funcţiona pur şi simplu. Schiurile erau ieftine, cabina doar 5 lei.
În pofida acestei aparenţe decadente, Poiana este în continuare posesoarea celui mai dezvoltat domeniu schiabil din România. Poţi să vii aici ca să rememorezi vremuri de glorie apuse, senzaţie pe care o am de câte ori intru, de exemplu, pe Lupului, pârtia vedetă a Mondialelor Universitare din 1951, pe care Mihai Bara a câştigat cel mai important titlu din istoria schiului românesc - "Campion Mondial Universitar" sau când te aşezi la soare sub căbănuţa de lemn din Lehman. Poţi să vii să te dai off-piste, pe Lamba, prin "Trei Fetiţe" sau pe alte rute nebănuite. Să faci schi de tură dimineaţa devreme sau seara târziu, atunci când pârtia e doar a ta.
