Frecţii?... cu "Carmol"!

Şi mama şi tata o fac – şi se simt foarte bine. Cam aşa suna un slogan al anilor ’90-’96. Era, nu ştiu dacă vă mai amintiţi, o reclamă la Radio Contact. Suna ca un desen animat – şi arăta aşijderea, dar nu era, în absolut, deloc, deloc rea. Dovadă că, unora măcar, ne-a rămas în minte.
Care este tema reclamei cu... Carmol?
Şi eu, şi Geluţu, folosim Carmol – şi ne simţim (mai) bine.
Sigur, pare să spună doamna din reclamă, Geluţu se simte mai bine, tocmai pentru că este sub mine.
Dar, revenind puţin într-un registru cu umor, ei bine, înainte aşa se zicea, era chiar o vorbă: ..."frecţii cu Carmol la piciorul de lemn – tu crezi că e adevărat?" Sigur, "frecţii la piciorul de lemn" sunt lucruri care, de obicei, nu prea folosesc la nimic.
Dar "Carmol" foloseşte. Am fost răcit şi l-am încercat de curând.
Şi pentru că toate lucrurile se schimbă, şi pe Carmol îl mai cheamă, acum, uneori – şi FLU – funcţie de context şi de producător. Altfel, vorbim despre un produs banal: "loţiune pentru corp". Dar şi CARMOL FRECŢIE se pretează, fireşte, la o campanie cu conotaţii erotice.
Campania despre care vorbim aici are aerul, conţinutul şi structura unui testimonial. Un testimonial clasic.
În care ea, femeia, partenera noastră, vorbeşte despre produs.
În timp ce vorbeşte, se mişcă asemeni unei jucării, mai mult ori mai puţin stricate. E o mişcare de tip yo-yo, tovarăşa noastră de viaţă, tunsă scurt, băieţeşte, şatenă, la o vârstă de "35 plus" ori chiar "40 plus", se destăinuie camerei de luat vederi.
Ne spune "o poveste de familie".
Reprezintă o mărturie a fidelităţii faţă de produs. Ideea de bază este că şi mama îl freca pe tata tot cu... Carmol. Bunica – şi bunicul – cam făceau la fel.  Cum probabil, în virtutea reciprocităţii, şi tata îi fricţiona spatele mamei cu acelaşi lichid în sticluţe de o sută de mililitri, acum ceva mai scump, ce-i drept.
În primul cadru nu vedem decât capul unei femei şatene mişcându-se în du-te vino.
Asistăm, deci, la o economie de mijloace, adicătelea mijloacele vizuale sunt foarte simple.
Pentru un asemenea tip de produs se doreşte eficacitate.
Şi următoarele două cadre (parcă şi poţi vedea, cu ochii minţii, scenariul/scriptul, în format pps.) sunt, iarăşi, numai cap de femeie.
Gicuţu apare târziu.
La finalul videoclipului.
Mai întâi apar mâinile femeii.
Ca să ne lase un timp în suspans. Taman atât cât să se inducă sugestia erotică.
Ia te uită, îţi vine să zici de prima dată când vezi reclama – şi nu prea ştii clar ce va urma, o reclamă cu sex aproape explicit pe televizor... Şi nici măcar nu-i ora... Şi te uiţi, surprins, la ceas.
Negreşit că vei ieşi păcălit dacă vei zice asta.
Pentru că nu e vorba de mângâieri carismatice, ci mai degrabă de frecţii pline de carismă...
Iar la urma urmei cele două tipuri de atingeri sunt foarte simili, ba chiar derivă/trec din mână-n mână.
CARMOL nu e un single-malt de rasă. Din păcate sau, mai ales, din fericire. Probabil că rezistă cu greu pe piaţă – şi asta numai în sezonul rece – "înghesuit" de produse concurenţiale, spirt, alifii, frecţii cu gaz, cu oţet – în special cu oţet de trandafiri – şi alte câte minunăţii & remedii tradiţionale...
Se estimează, încă de la prima ochire, că bugetul spotului video nu a fost prea mare, dimpotrivă. Restul e costul actorilor, filmarea, difuzarea (chestie de mediaplanning).
Ce face, efectiv, produsul?
Asta e o chestie pe care o putem lua de pe prospect: "CARMOL activează circulaţia locală a sângelui în timpul aplicării locale, are o acţiune rube­fiantă (sic!), favorizază decongestionarea ţesuturilor subiacente locului aplicării. Uleiul de cimbru are efect tonic, mentholul dilată vasele..."
Şi, cum, Geluţu chiar nu zice nimic?
Bineînţeles că nu, pentru că nu mai are timp, cea care turuie, ca de obicei, este nevasta...
Motorul reclamei este umorul şi această simplitate aproape absolută a mijloacelor de expresie "publicitară".
Nume banale, personaje banale, produs şi el, la rândul său, oarecum banal.
Şi, cu toate acestea, a ieşit o reclamă pe care o ţii minte, cu tot cu produs. Deşi nu este o mare creaţie publicitară, chestia funcţionează.
În fond, ăsta este şi rostul: să funcţioneze drăcia.
Mai rămâne să vedem doar câte sticle de CARMOL are să facă să se vândă din galantar – şi sunt premi­sele ca toată lumea să fie mulţumită...