Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indepenţa Justiţiei, pusă la adăpost de influenţa politicului, marele deziderat al regimului Băsescu, sunt doar vorbe bune de spus la o clacă şi cam atât. Acuzaţiile aduse şefului statului că îi place să controleze totul, dar mai ales justiţia – parchete, DNA, ANI, servicii, CSM sunt susţinute de o analiză care arată că, în comparaţie cu predecesorii săi, Traian Băsescu a emis peste 4.200 de decrete prezidenţiale privind schimbări de procurori şi judecători, cu o medie de 50 de decrete pe lună. “Cu aceste schimbări, Traian Băsescu devine direct asociat cu performanţa acestui sistem de justiţie din ultimii ani. (…) Apetenţa majoră a Preşedintelui Traian Băsescu pentru schimbarea de magistraţi contrastează însă cu discursul sau public, în care se sugerează contrariul. (…) Numărul decretelor emise de Băsescu în domeniul Justiţiei este şocant de mare – peste 40% din decretele emise vizează schimbarea judecătorilor/ procurorilor”, scrie infopolitic.ro, site-ul ce găzduieşte studiul realizat de Fundaţia Multimedia.
Numirile făcute de Băsescu în justiţie au fost urmate de o vânătoare a adversarilor politici de către DNA, unul din instrumentele de forţă ale regimului portocaliu şi foarte lăudat de şeful statului în intervenţiile sale publice. Deşi ar trebui să fie independenţi, cea mai elocventă probă a supuşeniei procurorilor faţă de Băsescu a venit astă-vară, după referendumul de demitere a şefului statului, din 29 iulie. Într-o conferinţă de presă ţinută “în garaj”, preşedintele suspendat a susţinut că decizia din 2 august a Curţii Constituţionale prin care s-a amânat validarea sau invalidarea referendului din 29 iulie a fost generată de un chestor. “Nu ştiu dacă e bine, domnul chestor. Aţi minţit ori înainte de organizarea referendumului, ori ieri. (...) Mă tem că eu v-am făcut chestor. Nu ştiu dacă-i bine, domnul chestor”, a spus Traian Băsescu, referindu-se la chestorul Constantin Manoloiu, şeful Evidenţei Populaţiei. Şeful statului făcea aceste declaraţii pe 3 august 2012, iar pe 6 august Constantin Manoloiu era deja pus sub acuzare de DNA pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. El fost acuzat că, după ce a transmis o adresă Curţii Constituţionale în care arăta că în listele electorale permanente utilizate la referendum au fost înscrise un număr de 18.292.514 persoane, a doua zi a trimis o altă adresă, în care susţinea că există nereguli din bazele de date cu privire la cetăţenii români morţi sau aflaţi în străinătate, ceea ce poate afecta numărul total al cetăţenilor cu drept de vot înscrişi în acele liste.
O altă victimă a vânătorii DNA este fostul premier Adrian Năstase, inamicul declarat al lui Băsescu, aflat în închisoare după ce a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul Calităţii”. Condamnat fără probe, cazul Adrian Năstase s-a dorit un exemplu dat de regimul Băsescu, lucru recunoscut chiar de către completul de 3 judecători de la instanţa supremă. “Dincolo de aceste apărări ale inculpatului, Curtea în majoritate reţine că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii ce i se impută. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea va pleca de la constatarea că în speţă nu există o probă directă care să-l incrimineze pe inculpat”, se arată în motivare. Magistraţii susţin totodată că “acest dispreţ pentru finanţele unei instituţii publice, dar şi pentru mii de persoane fizice şi juridice conturează, în persoana inculpaţilor, nişte indivizi lipsiţi de scrupule care, în schimbul unor avantaje imediate şi de perspectivă, au acceptat să încalce legea în beneficiul celui mai important personaj al clasei politice din România anului 2004. (...) Tocmai de aceea, Curtea apreciază că în cauză se impune aplicarea unor pedepse exemplare, care vor presupune eliminarea temporară din societate a inculpaţilor, prin privarea lor efectivă de libertate”. Ulterior, completul de 5 judecători de la instanţa supremă, condus de Livia Stanciu, şi-a însuşit cele constatate de prima instanţă şi a considerat că aprecierile în stabilirea vinovăţiei au fost juste.
Cazul Năstase este ilustrativ totodată şi în ceea ce priveşte completele de judecată, posibil aranjate, graţie unor “coincidenţe”. Din completul de 3 judecători care l-a condamnat pe Adrian Nastase la închisoare a făcut parte şi Ioana Bogdan. La unul din termene, Dan Cazacu, avocatul lui Năstase, a cerut recuzarea Ioanei Bogdan, proaspăt promovată atunci la instanţa supremă din funcţia de consilier a procurorului şef al DNA, Daniel Morar, deoarece aceasta nu avea dreptul legal să judece acest caz, după cum procurorii sau judecătorii care intră în avocatură au interdicţie, timp de doi ani, să pună concluzii la instanţele sau parchetele unde au activat. Cererea de recuzare a fost însă respinsă. Mai târziu, judecătorii care l-au condamnat pe Adrian Năstase la doi ani de închisoare au fost promovaţi în funcţie de către preşedintele Traian Băsescu printr-o lege “cu dedicaţie”, fiind numiţi în cadrul Completelor penale de 5 judecători ale instanţei supreme. Astfel, potrivit luju.ro, ei vor avea ultimul cuvânt în recursurile împotriva sentinţelor emise de Completele penale de 3 judecători, în dosarele cu parlamentari, miniştri şi magistraţi.
Deşi deciziile incorecte ale magistraţilor au fost criticate în spaţiul public, acuzându-se influenţa politicului, Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a grăbit să le dea curs. Dimpotrivă, a sărit să-i apere pe magistraţi. Spre exemplu, anul trecut în iulie, CSM a luat la analizat declaraţiile făcute la TV de Dan Şova avocat şi senator PSD şi Gheorghiţă Mateuţ avocat, în cazul hotărârii de condamnare a lui Adrian Năstase, iar ale lui C.V. Tudor la condamnărilor pronunţate în cazul altor oameni politici precum Dinu Patriciu, Cătălin Voicu sau Gigi Becali. “Prin afirmaţiile ce au făcut obiectul analizei, se poate aprecia că politicienii au depăşit limitele admisibile ale discursului public politic. Aceste limite trebuie raportate şi la dispoziţiile articolului 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care consacră libertatea de exprimare. În discursurile lor, politicienii insistă în mod constant asupra faptului că hotărârea nu se bazează pe probe şi că s-a urmărit, cu orice preţ, condamnarea fostului premier.(...) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că declaraţiile de genul celor exprimate de participanţii la respectivele emisiuni TV sunt de natură a aduce atingere independenţei justiţiei, cu consecinţa subminării autorităţii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său”, a susţinut CSM.
