Cu faţa întoarsă spre iarnă

În tradiţia populară, o dată cu  Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului (6 august), natura se întoarce cu faţa către iarnă. Încep să se vestejească plantele, stolurile de păsări călătoare brăzdează cerul, apele, care pînă atunci erau primitoare, se răcesc şi nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde. “La Obrejenie, toate buruienile şi florile dau înapoi şi se vestejesc. Cine nu sărbătoreşte acea zi se usucă şi îngălbeneşte ca şi florile.”

În tradiţia populară, o dată cu  Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului (6 august), natura se întoarce cu faţa către iarnă. Încep să se vestejească plantele, stolurile de păsări călătoare brăzdează cerul, apele, care pînă atunci erau primitoare, se răcesc şi nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde. “La Obrejenie, toate buruienile şi florile dau înapoi şi se vestejesc. Cine nu sărbătoreşte acea zi se usucă şi îngălbeneşte ca şi florile.”

De asemenea, micile fiinţe ale pămîntului se ascund în găurile ce le vor ţine de adăpost pînă la primăvară, iar cele care încă nu au avut timp să o facă pot fi omorîte, în special şerpii, care altfel s-ar preface în zmeii din poveşti. Nimeni nu se încumetă să plece în călătorii, pentru a nu pierde drumul spre casă, aşa cum fac an de an rîndunelele, călătorind dintr-un loc în altul.

Colivă de struguri

Fiind sărbătoare, oamenii se feresc a lucra pămîntul, în schimb merg la biserică pentru a sfinţi primii ciorchini de struguri. Numiţi “colivă de struguri”, sînt aduşi apoi acasă pentru a fi punctul central al unui ritual prin care se dorea permanentizarea recoltelor bogate.

Înainte de a gusta prima boabă de strugure, fiecare trebuia să rostească următoarea formulă: “Boabă nouă în gură veche!”.

Leacuri şi magie

Doar în această zi anumite plante capătă puteri vindecătoare împotriva frigurilor. Culese de femei dis-de-dimineaţă, cînd roua încă se mai află pe frunze, muşeţelul, leuşteanul, dar şi alunele sînt ţinute apoi la loc ferit, pentru a fi folosite la nevoie.

“Lipesc baligă de vacă pe gard; aceasta este bună spre a se afuma cu ea cei care suferă de năjit. (...) Babele descîntă de urît în această zi, zicînd să se despartă cineva de o fiinţă iubită şi să plece cum pleacă berzele.” (Th. Speranţia – “Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgîneşti”)

Chec cu struguri şi cocos

Ingrediente: 8 ouă, 120 g zahăr tos, 130 g făină, 200 ml ulei de floarea-soarelui, o lămîie, un vîrf de linguriţă de sare, o jumătate de pliculeţ praf de copt, două pliculeţe zahăr vanilinat, o linguriţă de pudră de scorţişoară, 300 g struguri, 50 g nucă de cocos, esenţă de rom, topping de coacăze.

Preparare: Boabele de struguri se spală, se taie în jumătăţi şi se scot sîmburii, se pun într-o strecurătoare şi se lasă să se scurgă de suc. Într-un castron se mixează ouăle cu zahărul tos şi sarea pînă cînd îşi dublează volumul. Se adaugă zahărul vanilinat, praful de copt, sucul şi coaja rasă de la lămîie, pudra de scorţişoară şi esenţa de rom după gust. Se toarnă uleiul, se amestecă, apoi se presară făina cernută, nuca de cocos şi se mixează bine ca să se încorporeze toate ingredientele. Se tapetează o tavă cu hîrtie de copt, se unge cu ulei şi se toarnă jumătate din compoziţie, se presară boabele de struguri şi restul de compoziţie. Se introduce tava în cuptor şi se coace 30-45 de minute, la foc potrivit. Se poate servi cald sau rece, cu topping de afine sau salată de struguri.