Se spune că dacă cineva, în oricare colţ al lumii ar fi, creează în acest moment o operă de artă, nu este suficient pentru a-i oferi acesteia statutul de artă contemporană... Oricum ar fi, nu putem trece cu vederea peste faptul că un artist poate "mişca" lumea...
Arta "este un instrument puternic. Pentru o mişcare civilă, socială, politică. Întotdeauna are efect". Sunt cuvintele Catincăi Tăbăcaru, o fată la fel de puternică precum definiţia pe carea dat-o artei. Catinca îşi trage puterea din rădăcinile româneşti şi, deşi se luptă de multă vreme pe tărâmul complex al artei (şi nu numai) într-un oraş al lumii la fel de complex - New York, nu se dă bătută. Chiar dacă lupta ei începe de la o simplă ramă de tablou şi nu se termină nici măcar în vârful frunzei dintr-un parc newyorkez.
UN CONCEPT
A numit-o TincaArt nu din narcisism, ci pentru că reprezenta strania combinaţie dintre numele ei cu seva prin îndepărtatul sat al bunicii, şi acel instrument care în străinătate chiar poate fi folosit. O galerie de artă. Un concept. Un loc unde arta chiar poate servi unei cauze (cu efect). O pepinieră pentru artiştii care înainte de a fi consideraţi neînţeleşi caută să fie înţeleşi.
Totul a început în 2004, iar New Yorkul nu a înghiţit-o, nu a digerat-o laolaltă cu celelalte galerii de artă care se perindă aproape la orice colţ de stradă (principală...). Şi-a asumat-o, deoarece este la fel de stranie, de pulsândă, de neînţeles ca şi el, oraşul cosmopolit. În prezent, după paşii mici de galerie de artă modernă, au urmat paşii un pic mai mari - cei de trecere a pragului "tradiţional". "De curând am organizat o expoziţie. Pare un fapt banal, nu suntem la primul eveniment de acest fel, dar aceasta a fost Expoziţia. Cu «E» mare", spune Catinca. "A fost un exemplu de cum se poate folosi arta ca un instrument. Teoretic, oamenii au venit să admire «artă virtuală trendy», să se simtă bine comentând, privind, distrându-se chiar, practic au venit pentru a sprijini o organizaţie nonprofit care luptă în fiecare zi pentru drepturile civile în New York. De fapt, toate operele de artă au vorbit despre NYCLU - New York Civil Liberties Union. Deci, în timp ce lumea admira, înţelegea prin ochiul şi mâna artistului sentimentul despre dreptul civil adresat de artist. Fiecare dintre cei 21 de artişti expozanţi au ales un subiect (în felul lor): «Immigration» (dreptul străinilor), «Reproduction» (dreptul femeii), «Censorship» (dreptul artiştilor, persoanelor publice, şi al fiecărui om de a se exprima) şi «Privacy» (dreptul la viaţa privată). Toţi artiştii au fost uniţi de o temă conceptuală şi de o temă artistică explicită. De exemplu: pictura abstractă pentru «Reproduction» - cu tema cercului (oul, cercul vieţii), pictura urbană pentru «Censorship», fotografie pentru «Privacy», şi opere figurative pentru «Immigration»".
În general, se ştie, lumea nu prea se înghesuie la lucrurile complicate. Dar expoziţia a avut vizitatori destul de numeroşi şi deloc superficiali. În primul rând, un vizitator special, respectiv doamna Simona Miculescu - ambasador al României la ONU, o susţinătoare ferventă a oamenilor, lucrurilor, faptelor, care pun în mişcare lumea. "O excelentă idee, care îmbină în mod fericit arta modernă cu drepturile civile", astfel a definit doamna Simona Miculescu expoziţia. Catinca ridică uşor din sprânceană când i se spune curator al expoziţiei. Ea nu este curator, nu se limitează numai la a întreţine spiritul galeriei de artă. Pune suflet. Chiar dacă TincaArt va trebui să supravieţuiască într-un oraş cu suflet dur...